Asta nu e tot!

Capitolul 9: Stai in casa!

Am intarziat ceva, dar sper sa va placa totusi! Lectura placuta! :*

M-am trezit cu greu intr-un final,  frecăndu-mi uşor ochii, apoi sprijinindu-mă în palme şi ridicându-mă încet în fund. Mi-am îndreptat mana spre gât, spre locul unde se presupune că era rana, apoi am pipăit locul de câteva ori, incruntandu-mă.

- Ai fost vindecata! se aude o voce din stanga mea . Mi-am intors privirea pe o parte si am observat-o pe Emily cum statea pe scaunul de la birou, jucandu-se cu degetele. Si-a aruncat privirea spre mine, imediat ce am inceput si eu sa o privesc confuza.

- Cum? Cum ai intrat? Întreb nedumerită, acum oferindu-i toată atenţia mea. Emily statu cateva clipe , uitandu-se la mine, apoi se ridica.

- Uite, nu prea am mult timp, deci iti zic in mare. spune apoi ia o gura mare de aer si incepe sa vorbeasca. Ai fost vindecata, nu de mine, de Darcian. Nu vei iesii din casa astazi cel putin, fie ca iti comvine sau nu. Trebuie sa rezolvam niste treburi destul de serioase care te implica, iesitul afara te pune in pericol. Priceput?

- Da... stai ce!? spun dupa o clipa de neatentie. 

- Nu mai am timp sa-ti repet a doua oara. Sa nu iesi din casa!

- Si daca voi vrea sa o fac? intreb fara sa-mi dau seama. Ce se va intampla?

- Nu se va intampla nimic, pentru ca nu vei iesi! Daca se intampla ceva suna-ma. Spune, apoi imi zambeste si se face nevazuta in mai putin de o clipa.  

- O explicatie foarte buna... spun ironica apoi ma indrept spre dulap, scotandu-mi niste haine comode, urmând apoi să ma indrept spre baia de pe hol, facandu-mi un dus. As fi folosit baia din camera, insa nu am vrut sa fac zgomot ca sa-l trezesc pe Mike.

Dupa ce am terminat, am iesit afara,  si m-am indreptat spre sufragerie, unde am gasit-o pe mama citind o carte, mai pe scurt, un roman de dragoste. 

- Ah, buna Eve, ce faci? ma intreaba mama, fiind atenta in continuare la ceea ce facea. Ce ai facut aseara? ma intreaba facandu-ma sa ma opresc brusc.

- Ce? o intreb intorcandu-ma cu fata spre ea. Ce vrei sa spui?

- Aseara, in club, cum a fost? ma intreaba, iar eu expir aer relaxata. Ma bucur ca nu se refera la altceva. Povesteste-mi! spune facandu-mi semn cu mana sa ma asez langa ea.

- Aa... a fost...ca in orice club stupid! spun dupa o scurta pauza. Muzica data la maxim, tot felul de persoane care mai mult ca sigur nu erau cu picioarele pe pamant si cam atat, spun extrem de repede apoi ma asez pe fotoliul de langa canapea, gest care a facut-o pe mama sa se incrunte , probabil pentru ca nu m-am asezat langa ea.

- Unde e prietena ta? ma intreaba, facandu-ma atenta.

- Prietena mea? Ce prietena? intreb confuza.

- Cred ca Emily o chema! A venit de dimineata, credeam ca inca este aici...

Asta explică cum a reuşit Emily să intre în casa. Trebuia sa-mi fi dat seama că doar mama ar fi în stare să lase în casa persoane total necunoscute.

Mama a vrut sa spuna ceva, dar soneria usii a oprit-o. A dat sa se ridice, dar am oprit-o cu un simplu gest al mainii, apoi m-am ridicat si am alergat pana la usa deschizand-o. Era Scarlett.

- Ah, tu erai! Spun şi îi fac semn să intre. Această mă priveşte confuză, apoi intră fără să mai zică nimic.

- Trebuie sa vorbim, ii spun mergând spre dormitor, Scarlett urmandu-ma. Am ajuns în scurt timp, lasand-o pe ea să intre prima, urmând apoi să închid uşa cu grije.