Asta nu e tot!

Capitolul 5: Ia-o mai usor

Deacum incolo o sa scriu si din perspectiva autorului, si am sa va anunt la inceputul capitolului din perspectiva cui este. Lectura placuta!

Evelyn P.O.V

Am intrat in casa lui Emily (mai mult trasa de ea.) cu pasi repezi, si am inaintat pe un culoar mai ingust de pe aripa dreapta, ea a intrat in a doua camera , urmata de mine. Camera era destul de draguta. Pereti erau violet, mobila era din lemn alb, iar patul era unul gicantic in mijlocul camerei. Trebuie sa recunosc, era foarte draguta.

- Deci , asta-i camera mea. Ce crezi? a spus ea entuziasmata.

- Am.....e dragut! Cam mov! am zis privind in jur.

- Mersi!

- Chiar nu-i nevoie sa dorm aici! Pot merge acasa! Nu vreau sa deranjez! am spus in speranta ca se va razgandi, si ma va lasa sa plec acasa.

- Vorbesti prosti! Nu-i nici-un deranj. a spus ea calm.

- Emily......am spus facand-o sa fie atenta la mine.

- Ce e? S-a intamplat ceva? m-antrebat ea schimbandu-si brusc expresia faciala in-truna tensionata.

- Nu, doar ca ......te porti asa de frumos cu mine si ne cunoastem abea de 2 zile.... De ce ?

- Nu stiu! E ceva la tine care imi place! Si pe deasupra si fratele meu te place. Ceea ce e ciudat! a spus ultima fraza putin ganditoare privind in gol. Dar in principal, pur si simplu imi placi!

- Te inseli!  Darcian nu ma place!

- Acum tu gresesti! Daca ar fi asa cum zici tu, Darcian te-ar fi lasat singura pe strada, lasandu-te sa te dascurci singura!

- .......Poate vroia doar sa ma ajute! am spus incercand sa gasesc o explicatie.

- Exact ce spun! Darcian nu "ajuta" pe nimeni .mi-a spus Emily imvingatoare si a iesit din camera.

Nu as putea crede ca Darcian ma place. Sunt atat de multe lucruri ciudate si diferite la noi, iar primul pe scara ciudatenilor este faptul ca el este un vampir, iar eu un simplu om care nu se compara cu el. Si totusi........dar nu.....GATA! E IMPOSIBIL ASA CEVA!

Daca tot eram singura in camera am inceput sa ma uit prin fiecare coltisor al camerei. Nu erau lucruri prea interesante, era cam tot ce-i trebuie unei fete. In timp ce ma uitam la micile rame foto , am observat un album cu poze, era destul de gros, imi si inchipui, dupa mai bine de un secol cred ca ai destule poze de depozitat. Era aruncat undeva dupa noptiere fara sa fie la vederea cuiva. Coperta era din lemn maro cu inscriptile lui Emily pe el.

- Sa nu-l.........deschizi! S-a auzit vocea tensionata a lui Emily devenind brusc pitigaiata si tensionata, chiar in momentul in care am vrut sa deschid coperta.

Mi-am intors privirea ca sa o vad cum sta in tocul usii cu o sticluta de dezinfectant si niste pansament in mana. Privirea ei rece s-a aruncat asupra mea si am putut vedea dezamagire in ochi ei. Ceea ce m-a facut sa ma simt cam prost.

- I-imi pare rau....nu am stiu... dar nu am apucat sa termin fraza pentru ca s-a auncat nervos asupra albumului zmulgandumi-l manios din mainile mele delicate.

- Sa nu-l mai atingi, bine?

Insa eu am preferat sa dau doar din cap afirmativ. Oare ce era asa de important la albumul ala de nu a vrut sa-l ating?

- Bun! Acum hai sa ne ocum de ranile tale.

- Ha? am spus eu in semn ca nu am inteles.

- Ai o dita-mai muscatura pe gat si o mana care incepe sa se faca din ce in ce mai violet. Apoi mi-a aruncat o privire care parca ma intreba daca am inteles.