Asta nu e tot!

Capitolul 17: Promit!

- Chestile astea sunt normale? intreb zvarcolindu-ma de pe o parte pe cealalta a patului. Capul imi bubuia ca naiba si aveam sentimentul de greata continu. Sa nu mai spun de faptul ca ardeam in adevarautul sens al cuvantului.

- Privind contextul si vraja aceea fantastica. Mi se pare si normal! spuse Darcian intrand confuz in camera privind la mine. Avea o privire patrunzatoare care ma facea sa ma simt ciudat, mai ales ca eram singura in casa cu el. Tinea in mana telefonul si un pahar cu apa. A venit langa mine, lasand paharul pe noptiera, mai apoi asezandu-se pe marginea patului.

- Scarlett mi-a spus ca se simte la fel. Sau cel putin, atat am inteles din ce-am vorbit cu ea la telefon. Spun si mai apoi il privesc intrebator. Pe cine suni? intreb rasucindu-ma pe partea dreapta acum privindu-l pe Darcian cu atentie. Si-a lasat privirea sa cada spre mine apoi si-a intors atentia la telefon.

- Vreau sa vorbesc cu Emily! spune pe un ton neutru usor speriat, lucru care ma facu sa ma incrunt. Am clipit des pentru a-l vedea mai bine, simtind cum privirea mi se incetoseaza. Te simti bine? ma intreaba privindu-ma in continuare.

- Ma intrebi daca sunt bine? spun ironica incepand sa rad fara sa-mi dau seama. Se incrunta la vederea mea, trecandu-si mana peste fruntea mea, simtind cum explodez la contactul sau cu pielea mea.

- Ai febra. Spune brusc bombanind.

- Ce tragedie. spun razand in continuare. Nu intelegeam de ce rad dar nu ma puteam abtine. Ma simteam ca naiba dar radeam ca o proasta. Probabil subconstientul imi da o palma in clipa de fata. Sper ca situatia nu se v-a inrautatii. Stiu bine ca de cand eram mica, atunci cand ma simteam rau sau aveam febra, incepeam sa rad fara motiv.

- De ce razi? Ma intreaba , iar eu ma stramb involuntar.

- Nu-mi dau seama. Continui, acum pe un ton serios. Acesta ridica o spranceana confuz, ma mai privii cateva clipe mai apoi indreptandu-si atentia spre telefon.

Am oftat ametita apoi m-am intors pe spate, privind la tavan. Ma simteam de parca sunt un vulcan care urmeaza sa erupa, lucru care era destul de ciudat avand in vedere aerul rece de afara. Fara sa mai fiu atenta la alt context, mi-am indreptat mainile spre nasturii firavi ai camasii mele de matase incepand sa-i deschid incet.

- Nu raspunde! Spune Darcian intorcandu-se brusc cu fata spre mine nervos aruncand-usi telefonul pe pat si ramanand brusc tacut. Ce faci? Ma intreaba uimit incepand sa ma priveasca. Ochii lui ma analizau intru totul , lucru care in mod obisnuit m-ar fi facut sa ma simt ciudat dar privind contextul, nu-mi prea pasa.

- Mor de cald! Spun indiferenta.

- Si ai de gand sa te dezbraci aici? Spune ridicand o spranceana intrebator. Am oftat si l-am privit cu coada ochiului.

- Ai vreo idee mai buna? Intreb renuntand sa-mi mai deschid nasturii camasii cand mai ramasesera doar trei.

- Daca nu era vraja asta tampita la mijloc si nu ar fi fost daca ma ascultai, spune usor pervers, momentul asta m-ar fi bucurat foarte mult. Continua , iar eu il privesc surprinsa. Dar hai sa ne trezim la realitate. Ai febra!

- Vampir excitat. Spun mai mai mult pentru mine in soapta dar sunt convinsa ca m-a auzit. E un vampir. Ce naiba? Am observat cum gura i se stramba intr-un zambet pervers dar nu spune nimic. Isi ia telefonul din pat si pot sa jur ca pentru cateva secunde s-a hobat la camasa mea descheiata.

- Voi mai incerca sa o sun pe Emily sa-i spun ca incepi sa ai halucinatii! Imi spune fiind pe punctul de a iesii din camera dar vocea mea il opreste.

- De ce nu te duci sa vorbesti direct cu ea? Scapi de drama cu telefonul. Ingan , iar acesta ma priveste confuz.

- Asta ar insemna sa te las singura. spune , iar eu il privesc enervata.