Asta nu e tot!

Capitolul 2: Vampirii exista.

Emily se uita la mine cu o vaga frica. Oare de ce? Eu ar trebuii sa fiu cea careia ii este frica.

- Stiu ce ai vazut! Dar totul are o explicatie!

- Cine naiba esti? Sau mai exact, Ce naiba esti? am intrebat eu mai mult tipand.

- Uite... Sunt un vampir!

La auzirea acestor vorbe , m-am cutremurat. Un vampir? Serios? Doar asta m-ai lipsea pe langa vrajitoare. Dar nu inteleg! Ce cauta un vampir aici? Si ce vrea el m-ai exact? Cine stie cum gandesc vampiri. Daca a fost in stare sa omoare un om pe care nici macar nu-l cunostea, de ce mai este in stare?

Daca nu-i comvine ceva ma va ucide si pe mine la fel?

Mi-am dus mana prin par si m-am uitat agitata la corpul neinsufletit de pe jos.

- De ce l-ai omorat? am intrebat-o tipand.

- Nu m-am putut abtine! Mi-a spus cu incredere de parca asta ar fi un motiv intemeiat.

-Nu te-ai putut abtine! Asta nu-i motiv!

- Cred ca ar trebuii sa vorbim inainte sa sari la pareri gresite despre mine.

- Sa sar la pareri gresite despre tine?! Esti un v-vampir! . Ai omorat pe cineva doar pentru ca nu te puteai abtine. Ce am putea discuta?

- Vrei sa te linistesti? Nu-i asa de rea situatia pe cat pare.

- Daca nu ma insel, E UN CORP NEINSULETIT PE JOS! Crede-ma asta e rau!! Daca ne vede cineva?

- Rezolv eu! spuse si isi scoase mobilul din buzunar, apoi suna pe cineva. Era destul de linistita pentru cineva care tocmai omorase pe cineva.

Persoana pe care o sunase ii raspunse in mai putin de 5 secunde. Spuse ceva la telefon dar nu am putut auzi , insa Emily ii raspunse imediat.

- Am nevoie de ajutorul tau! IMEDIAT! Nu-mi pasa, e foarte urgent! Vino in centru acum! apoi ii inchide telefonul in nas. Ar trebuii sa ajunga imediat!

- Cine? am intrebat-o curioasa de raspuns.

- Eu! 

La auzirea acelei voci, am tresarit speriata! In spatele meu aparu un barbat de circa 20 de ani, cu un par saten inchis  (aducea mai mult a negru noanta) ,niste ochi albastri superbi care se puteau zarii chiar si pe intunericul de afara. Acesta se uita uncruntat la mine, apoi la Emily, dupa la mortul de pe jos , apoi ,iar la mine,Emily si o tinu asa cam 1 minut.

- Asta numesti tu, urgenta? spuse el sarcastic.

- Ma ajuti sau nu? a intrebat ea nervoasa.

- N-am nimic mai bun de facut! se apleca la mortul de pe jos si il lua cu o singura mana. Data viitoare cand vrei sa iei o gustare nocturna, spuse  accetuand cuvantul nocturna, asigura-te ca nu ai martori! Apoi se uita la mine , zambii si spuse printre dinti. Dar sunt sigur ca de ea te poti descurca si singura. apoi imi facu cu ochiul si se facu disparut cu tot cu betivul ala.

- Ce-a mai fost si asta? am intrebat eu total pe dinafara subiectului.

- Asta a fost Darcian! Dar nu asta conteaza, Noi trebuie sa vorbim nu-i asa?

- Da cred ca da! am spus eu aproape fara vlaga.

- Cu siguranta nu aici! Se apropie de mine, ma lua de brat si intr-o secunda ne aflam in fata unui bar. Aici putem vorbi! apoi imi dadu drumul la brat si intra inauntru, urmand bineinteles sa fac si eu la fel. Ne-am asezat la o masa si am comandat un suc, insa Emily a preferat ceva mai alcolic.

- Cred ca ai multe intrebari! imi spuse ea si lua o gura din bautura ei alcolica.

- Da am! Cati vampiri exista in orasul asta? Esti doar tu si acel baiat? Sau mai sunt multi de care ar trebuii sa stiu?  De ce ai omorat un om pe care nici macar nu-l cunosti? Si cum adica nu te poti abtine sa omori oameni? De ce ti-ai comandat o bautura alcolica cand puteai comanda altceva? Dar cea mai buna intrebare e,  care e faza cu acel Darcian?