Irelia P.O.V
Am deschis ochii, insa imi simteam pleoapele foarte grele, iar o durere intensa mi-a cuprins corpul cand am incercat sa ma misc. Deasupra mea era Max care ma privrea bland si putin speriat. Eram constienta ca arat rau, posibil la fel de rau la cum ma simteam, sau poate mai grav.
-Unde e Edith ? ,spun balbaindu-ma
-Stai linistita, o vom gasi. ,spune mangaindu-ma pe cap
-Ce faci ? ,spun suprinsa de gestul lui
-Te deranjeaza ? ,spune scurt
-Daca vine din partea ta,da. ,spun si el isi retrage mana.
Am aruncat o privire in jur. Eram in apartamentul in care el si Rose stateau.
-Unde e Rose? ,spun confuza
-E pe balcon.
-Pot sa ma duc sa vorbesc cu ea?
-Sigur. ,spune indicandu-mi pe unde s-o iau
Ma ridic de pe canapeaua care nu era tocmai confortabila si urmez indicatiile lui Max. O vedeam pe Rose prin geamul murdar, cum statea cu spatele si privirea in van. Am apasat usor pe clanta si am iesit pe balcon. Imi era frica de inaltime si asta o stia si Rose prea bine. M-am asezat pe un scaun si o priveam cum statea ingandurata. Si-a intors privirea scurt catre mine si a tras un fum din tigara pe care o avea intre degete. Fumul s-a risipit in aer brusc.
-Imi pare rau pentru tot. ,spuse neavand curaj sa ma priveasca
As fi vrut sa o invinuiesc, dar nu puteam s-o fac. Era singura persoana in care puteam avea incredere, era singura mea prietena si nu voiam sa o pierd. Avea dreptate, era vina ei, insa e si vina mea. Poate e vina mea ca tatal meu a avut multe secrete ingropate in trecut, iar acum toti sapa dupa ele, eu fiind doar o victima colaterala.
-Cu totii suntem egoisti, nu-i asa? Nu ai de ce sa regreti ce ai facut.Priveste si partea buna. In fond, in felul asta ne-am regasit. ,spun plina de speranta
Nu spunea nimic. Tacerea ei ma nelinistea. Parea extrem de trista. Si-a intors din nou privirea catre mine, ochii ei fiind in contact cu ai mei pentru o secunda. Suficient in cat sa vad tot. O priveam in ochi si ii vedeam inima in bucati. Ce vina are ea in toata povestea asta? S-a indragostit si asta a dus-o la pierzanie. Oare e un pacat sa iubesti ? Daca e pacat sa iubesti atunci ar trebui sa fiu condamnata la moarte fiindca inima mea refuza sa il uite pe cel ce mi-a facut rau. Asemanarea lui Max cu David este izbitoare, acelasi caracter, aceleasi trasaturi, aceleasi ticuri si expresii. Asemanarile lui cu David imi vor face inima sa-l ravneasca, dar nu voi mai repeta aceeasi greseala. Nu pot sa imi fac rau singura din nou. M-am saturat sa imi cer scuze, cred ca a venit timpul sa spun ramas bun amintirilor si persoanelor care mau ranit.
-De cand fumezi ? ,spun dupa ce imi fac ordine in ganduri
-De cand te-am pierdut pe tine. Tigarile sunt singurele mele prietene, ele ma ajuta sa imi umplu durerea din suflet. Intre fumator si tigara se creaza o relatie speciala : ea arde pentru el, iar el moare pentru ea. Odata si odata tot o sa murim, e mai bine sa o facem cat mai repede, in modul asta ne ajutam sufletul sa se elibereze de durere.
-Pot sa incerc si eu ? ,spun si ea imi intinde tigara
Am tras un fum, insa am tusit imediat, simtind o durere in gat, ca o arsura.
-Asa e prima data, te obisnuiesti cu timpul.
-Tu fumezi ca sa alini durerea, asa ai spus. Ce durere ?
Pe fata ei s-a instalat o durere, se vedea in ochii ei si in felul in care ii tremura buza cand era nervoasa. Avea problema asta care mereu o dadea de gol, niciodata nu putea sa ma minta fiindca imi dadeam seama.
-La dracu, Irelia ! Tu ai avut parte de dragostea unei mame, ai avut un camin deasupra capul, ai avut bani, ai avut tot ce ti-ai putea dori, insa eu nu am avut nimic ! Am fost batuta, violata, am furat si am facut lucruri groaznice ! Nimeni nu m-a iubit vreodata, nimeni nu mi-a fost alaturi, nimeni nu mi-a spus o vorba buna, intelegi ? Imi e dor, la dracu cu toate astea ! Josh era persoana care ma facea fericita, simteam fiorii iubirii, simteam ceva ce nu pot descrie in cuvinte, iar singurul lucru care ma facea fericita a fost rapit de langa mine. Tu nu stii cum e.... ,spune macinata de durere
-Ba stiu, crede-ma. Nu e usor sa fii crescuta de o alta persoana care nu e mama ta adevarata. Imi e dor de parintii mei, care, la ultima verificare erau morti, Rose ! La fel si fratele meu ! Nu doar tie iti e dor de el ,pricepi ? Pana si in ultimul moment s-a gandit la siguranta mea, normal ca imi e dor de el, insa ce a fost a fost. Mortii nu ii mai poti aduce inapoi niciodata si trebuie sa accepti asta fie ca vrei, fie ca nu, asa ca baga bine la cap ce iti spun acum fiindca a doua oara nu mai repet : Trebuie sa scapam cumva de aici, trebuie sa fac ce isi dorea tata sa fac si mai presus de toate trebuie sa o gasesc pe Edith fiindca ii sunt datoare pentru tot ce a facut in anii astia pentru mine. Ai priceput?
A dat aprobator din cap si si-a sters lacrimile ce ii roiau pe obrajii imbujorati.
-Demonii cei mai puternici nu se află în afara ta, ci în interiorul tău şi lupta nu se duce cu cel din faţa ta, ci cu tine însuţi, din cauza robiei la care singur te-ai supus, neţinând cont de porunca divină "Tot ce te stăpâneşte este un păcat"... iar cele care ne stăpânesc, nu-s decât viciile, obiceiurile şi obsesiile noastre, care pot fi faţă de lucruri neînsufleţite, conjuncturi şi până la oameni. Retine asta fiindca doar cei mai puternici supravietuiesc, iar cei mai puternici sunt cei care isi inving demonii.
