Rose P.O.V
-De asta mi-ai omorat parintii !? Pentru bani !? ,striga inlacrimata, distrusa de durere
Nimeni nu mai spunea nimic. Tacerea ne apasa pe toti, fiecare avand ceva in gand, dar neavand destul curaj pentru a spune. Era tragic sa vezi cum banii distrug lumea. Goana lui Max dupa bani a distrus doua familii si inca nu se terminase aici. Palma lui Max s-a lipit de obrazul Ireliei, ochii mei marindu-se instantaneu. S-a lasat in jos, stand inca lipita de perete, imbratisandu-si picioarele la piept. O privi timp de cateva secunde, apoi se intoarse cu privirea catre mine, iar apoi inapoi catre ea. Era smirna. Nu se misca deloc, parca era moarta. Lacrimile parca ii inghetasera de spaima, nemaiavand curaj sa ii strabata fata care incepuse sa se invineteasca. Max s-a ridicat de langa ea, indepartandu-se usor.
-Ia-o de aici, calmeaz-o si adu-o la mine in birou. ,spuse si parasise camera, trantind usa in urma sa.
M-am apropiat de Irelia, asezandu-ma langa ea pe podeaua rece. Imi evita cat de mult putea privirea, ochii ei nedorind sa se intersecteze cu ai mei. Mi-am trecut usor mana prin parul ei, insa ea si-a tras capul rapid. Era limpede ca nu voia sa imi vorbeasca.
-Am facut-o pentru binele nostru... ,i-am spus incet la ureche.
Nu a replicat nimic, exact ca si cum nu m-ar fi auzit. Dar stiu ca a facut-o. Raspunsul care mi l-ar fi spus era foarte previzibil : "Care bine?" si atunci chiar nu as fi stiut ce sa-i mai spun. Era doar o minciuna pentru a o linisti. Binele "nostru" reprezenta doar binele meu, spaima de a nu fi ucisa.
-Daca salvandu-te pe tine ii tragi pe altii in jos asta nu reprezinta binele comun, ci doar binele tau. ,spuse gandul ce-i tremura pe buze.
Nu imi venea sa cred... Irelia stia mai multe decat voia sa spuna, chiar daca nu a tinut legatura cu mine sau cu oricine altcineva in acest timp.
-Imi pare rau... ,ii spun sincer
-Asa si trebuie. ,spuse privindu-ma bland.
S-a ridicat de pe podea, indreptandu-se catre oglinda atarnata pe perete. I-a aruncat o scurta privire pentru a-si vedea reflexia, apoi s-a intors catre mine si mi-a spus :
-As putea sa-ti ofer o viata buna. As putea sa te scap de aici. Ba chiar as putea sa te duc inapoi la parintii tai. Nu e asa ca ai vrea sa-ti reimbratisezi mama ?
-Am facut sacrificiile astea pentru noi, Irelia. Cum eu am renuntat la familia mea, asa si tu va trebui sa renunti la banii tai. Pentru... binele comun.
-O sa regretati cu totii, de la cel mai mic pana la cel mai mare. Promit ca o sa va fac sa va tarati in genunchi pentru indurare. Si stii ce o sa fac atunci ? O sa va lovesc mai tare fiindca mi-ati luat tot ce aveam ! Mi-ati luat familia ! ,striga nervoasa catre mine
Durerea care ii sfasia sufletul era infricosatorea. Urmele suferintei se vedeau inca pe fata ei brazdata de durere. Avea niste ochi superbi. Oamenii din popor spun ca ochii cei mai frumosi sunt cei care au plans mult. Poate au dreptate. Am prins-o de umar si am tras-o dupa mine pana in biroul lui Max. Am deschis usa si ea a intrat acolo. Prin geamul de sticla al usii se vedea cum Irelia a tresarit scurt cum a auzit cheia rotindu-se in broasca.
Irelia P.O.V
-Nu ai nici o putere asupra mea. ,spun sigura pe mine, privindu-l fix in ochi
A ras scurt si si-a atintit privirea asupra mea.
-Ba sigur ca am. Am mai multa influenta asupra ta decat ai crede tu vreodata si o sa am si mai multa.
-Nu e adevarat. Daca nu o sa-ti dau banii ce o sa faci? Ma vei omora ? Mult noroc. Daca eu mor nu o sa ajunga la nimeni banii astia. O sa-i ramana lui Edith care inca e in viata.
-Stai calma, m-am gandit la toate lucrurile astea.
Scoate o hartie de sub birou. Era un act de proprietate. L-am citit in mare, apoi m-am uitat spre Max si i-am spus :
-Nu voi semna asa ceva. Nu iti voi da nici o centima.
-Si daca scumpa ta mama adoptiva moare? Nu ar fi pacat sa pierzi un suflet asa de curat ca al ei ?
-Daca te atingi de ea jur ca o sa te....
-O sa ce? Nu ai nici o putere ! Esti doar o fata la marginea prapastiei ! Ori te prinzi de franghia mea ori o sa cazi si o sa ii tragi pe toti dupa tine. Fara tine Edith nu are nici un scop, la fel si Rose, la fel si familia ei. Crezi ca nu stiu ca familia lui Rose este in viata? Te inseli. Tocmai eu am dat ordin sa nu fie omorati. Asta era modul meu de a-i recompensa loialitatea lui Rose, dar daca tu nu vei semna actul asta, toata munca ei va fi in zadar. Deci , ce alegi ?
Max mi-a intins pixul. Mana mea tremura groaznic, gandurile in capul meu fiind o invalmaseala. Nu stiam ce sa fac. Toate momentele minunate cu Edith ma loveau ca un cutit in inima, nu voiam s-o pierd cum am pierdut-o pe mama fiindca nimeni nu o va mai putea aduce inapoi...Nimeni.
