Uneori, o simplă greșeală căreia nu i-ai dat mare importanță în trecut te poate
purta pe drumul pierzaniei,
condamnandu-te să-ți petreci restul vieții afundându-te tot mai mult în întuneric. Însă, ce se întâmplă când, din disperarea pentru a te salv...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Doamnă Regarzzy, cina este gata.
Mă uit doar pentru o clipă, indiferenta, la femeia din fața mea iar apoi mă întorc la cartea pe care o citeam.
I-am spus de nenumărate ori că nu am nimic de-a face cu demonul ala, dar nu a vrut sa înțeleagă. Oare chiar trebuie sa-mi scriu Rosetti pe frunte pentru a nu-mi mai spune Ragazzy ?
Au trecut deja patru zile de când stau în camera asta. Patru zile în care am refuzat vehement sa ies pentru a nu da ochii cu diavolul ce m-a adus inapoi aici. Oricum absenta mea nu a parut sa-l deranjeze, ba chiar mi-a trimis o femeie înțepată care sa-mi aducă hrană de trei ori pe zi. Hrană pe care am refuzat-o, ba spunând ca nu îmi este foame, ba ca nu îmi este pe plac. Îmi pare tare rău dacă vorbele mele au ajuns și la bucătăreasă, mâncarea chiar arata apetisant iar mirosul era de-a dreptul delicios, însă nu am vrut sa ii dau satisfacție namilei ce m-a adus aici. Nu vreau nimic de la el înafară de libertata pe care mă cam îndoiesc ca am sa o primesc vreodată.
Femeia are undeva în jur de patruzeci și cinci de ani și tot atâtea pretenții câte fire albe are. Nu m-a plăcut din prima zi când a venit în camera mea cu cina. I-am spus politicos ca nu îmi este foame și că nu pot manca nimic, iar dansa a insistat ca se va strica mâncarea și că în casa asta nimeni nu este plătit sa stea după toanele mele de fetiță răsfățată. Am rugat-o sa ducă mâncarea la bucătărie și să o pună în frigider, nu as fi vrut sa se strice și să se supere cei de la bucătărie, dar am ajuns cu un platou pe jos si o femeie ce tipa ca ea nu este o servitoare sa-mi ducă mâncarea. Totuși, m-am bucurat ca nu mi-a adus supă în acea seara și că nu mi-a băgat furculița în ochi
În următoarele zile nu i-am mai adresat niciun cuvânt cum nici ea nu mi-a mai aruncat mâncarea pe jos. Însă în continuare am refuzat sa mănânc. Nu înțelegeam de ce continua sa îmi aducă platouri cu mâncare dacă seara oricum lua totul intact, însă nu mă interesa. Atâta timp cât nu ne făceam probleme reciproc totul era bine.
-Domnul a insistat sa o serviți alături de dânsul în living, insista femeia, pe un ton putin nervos, dar degeaba, mereu fusesem încăpățânată.
-Îmi pare rău dar nu îmi este foame. Să îi urâți pofta buna din partea mea.
-Domnul a spus sa nu ma întorc fără dumneavoastră, scrasneste din dinți, enervata până peste cap.
-Iar eu v-am spus sa-i spuneți ca nu cobor.
-O sa îl infuriati mai tare decât este deja și nu cred că vreți asta. După cum va comportați nu prea cred ca știți de ce este în stare.
Oh, cum sa nu, întrebarea este de fapt dacă el știe de ce sunt eu în stare.
-Doamnă, fara supărare, dar va rog frumos sa ii transmiteți domnului sa-si bage amenințările în fundul sau regal și să accepte ca o sa cineze singur atâta timp cât se comportă ca cel mai mare nenorocit.
