the shining ||gukkjikook||

the moon is up, my dear

Fiecare avea o scăpare, o scăpare de la capitalismul zilnic ce sugea și ultima picătură de fericire din vieților lor. Muncă, muncă și iar muncă până corpul le ceda și se prăbușeau. Însă, era cineva pentru ei, cineva care se uita la ei fiindu-i milă de ei. Luna, sătulă să nu vadă aproape niciun om pe stradă, niciun om pe care să nu-l încânte cu a sa strălucire, deoarece toți erau prea obosiți sau ocupați pentru a o observa, le-a dat un dar. Darul de a uita complet de tot, darul de a avea o parte de fericire, darul de a fi odihniți prin distracție.

Luna iubea atenția și de asta s-a asigurat să găsească o soluție prin care să atragă câți mai mulți oameni în timp ce strălucea blajin pe cerul nopții întunecate, arătând și ghidându-i pe toți ce aveau nevoie de indrumarea stelelor.

Dar Soarele, oh, egocentricul și superiorul Soare, să nu lase cumva un om de rând să-i privească fără să pățească nimic strălucirea sa regală. Era o fire mândră și egoistă, dar atât de singură, căci nici celelalte stele nu-l mai băgau în seama după ce le-a întrecut strălucirea.

Jimin a bătut ușor în ușă în timp ce Jungkook își admira imaginea din oglindă. Era îmbrăcat în niște pantaloni strâmți și o bluză de catifea ce cădea ușor pe umerii săi, lăsându-i la iveală clavicula ce purta greutatea a câtorva lănțișoare de argint. "Arăți bine." Jungkook s-a întors spre Jimin și a roșit instant când l-a văzut pe acesta îmbrăcat în blugii săi normali extrem de strâmți, fiind acompaniați de un crop top, ușor transparent. Jungkook putea vedea fiecare detaliu al corpului lui Jimin și simțea cum înnebunește. Arăta absolut copleșitor de astral. Astral, astral era singurul cuvânt care i se potrivea lui Jimin, dar până și acesta era prea neînsemnat pentru strălucirea acestuia.

Jimin și-a înconjurat mâna în jurul taliei acestuia și l-a tras spre ușă unde Jeonggukk îi aștepta. Acesta nu a putut să nu observe faptul că geamănul său era atât de confortabil sub atingerea iubitului său. Doar a zâmbit și nu a zis nimic, dar privirea ageră a lui Jimin a observat totul și doar a ridicat din sprâncene. Jungkook simțea cum se topește sub atingerea acestuia.

Când au ajuns în fața clubului Lunatics, Jungkook s-a uitat cu ochii săi sticloși la numărul de oameni ce arătau de parcă și-ar fi pierdut mințile pe ringul de dans. Jungkook s-a uitat bulversat la fratele său, dar acesta nu a zis nimic și doar i-a făcut semn să-l urmeze pe Jimin.

Ajunși în dreptul barului, Jimin i-a prins din nou talia și l-a trans între picioarele sale desfăcute, apropiindu-se foarte mult cu buzele sale de urechea lui Jungkook, ținându-i chipul fixat cu degetele sale lungi și subțiri de bărbie.

"The moon is up, little one. Now you are a moonchild." Jungkook a simțit cum corpul îi ia razna, pierzând de tot control asupra lui.

El a devenit mulțimea. S-a lăsat pierdut în marea de oameni sub privirea atentă a lui Jimin și Jungkook ce aveau o rezistență aparte la afectul Lunii. Numai oamenii obișnuiți se puteau distra, dar ei nu erau obișnuiți. Ei nu făceau parte din majoritatea normală. Ei erau unici.

Toată noaptea Jungkook a dansat. A intrat în discuții cu zeci de străini și s-a distrat de la cele mai mici lucruri. Se simțea mai bine ca niciodată. Singurul lucru pe care nu l-a putut face și ceilalți îl făceau era să se sărute și/sau să facă sex cu străinii, deoarece Jeonggukk și Jimin i-au interzis( îi alungau pe toți cei care aveau astfel de intenții) fiindcă nu era în stare să-și dea consimțământul. Dar asta nu-i oprea euforia lui Jungkook.

Tot corpul său se simțea extrem de ușor, precum o pana, și fluid, fiind mai relaxat ca niciodată. Nici nu-și mai putea simți durerea de spate ce s-a format după lungi ore de stat la tastatură și scris. Era ca și cum toate grijile și problemele sale se evaporaseră împreună cu consecințele lor.

Mintea sa era mai plină ca niciodată de idei noi. Între fiecare două lucruri pe care le vedea putea face niște conexiuni și crea o idee nouă. Se simțea atât de minunat. Își dorea ca toate nopțile sale să fie la fel ca aceasta.

Efectul a început să se simtă din ce în ce mai slab ca în câteva minute să se sfârșească de tot. A putut vedea prin acoperișul de sticlă al clubului cum începe să răsară soarele. S-a uitat la ceasul de la mână. Era șase dimineața, iar după o noapte nedormită se simțea mai odihnit ca niciodată. Și la fel părea și ceilalți de lângă el ce se îndreptau cu greu spre ieșire, pentru a se pregăti pentru serviciul ce avea să înceapă.

A mai rămas doar el, Jeonggukk și Jimin în tot clubul.

Îi privea oarecum urât, dorind o explicație de la ei.

Jimin a oftat grav și s-a ridicat de pe scanul de la bar pe care stătea. "Toate la rândul lor, dar mai întâi trebuie să înțelegi esența lucrurilor."

Jeonggukk a devenit stană de piatră la auzirea acelor vorbe. Jungkook era și mai derutat, iar creierul său algoritmic nu putea procesa informațiile ce i-au fost spuse. Nu se puteau numi informații, dar pentru moment erau ceva. Dacă nu primea întregul, măcar să descopere el piesele care formeau întregul.

"Și care e acea esență?"

"Să te bucuri de ce vezi, my little moonchild." Jimin s-a oprit brusc, uitându-se adânc în ochii lui Jeonggukk. "Totul e trecător și la un moment dat, viața care ți s-a dat te va autodistruge." Tonul sumbru al lui Jimin a răsunat prin toată încăperea. Nimeni nu putea prezice viitorul, dar în fiecare viitor exista sfârșitul ce se putea prezice.

Jungkook a început să tremure.