the shining ||gukkjikook||

non-date, but a date

Niste comentarii ar fi minunate:(

Jimin avea un cot pe masă, celălalt fiind prea preocupat să îi strângă coapsa dreaptă. Se abținea să nu se holbeze și mai rău la Jungkook, chiar dacă era clar că atinsese cel mai înalt stadiu al holbatului. Avea capul rezemat de palma mâinii care era pe masă și se uita direct la fruntea lui Jungkook. S-ar fi putut uita chiar și la acei ochi mari și strălucitori de căprioară ai acestuia ce emanau o inocență pe care Jimin nu a observat-o în toată Galaxia, acei ochi pe care i-a văzut și mai înainte, dar care s-au îndreptat în jos spre podeaua ușor măturată din cauza rușinii care a pus stăpânire pe întregul corp al său.

Jimin era drăguț. Poate chiar și mai drăguț decât cuvântul "drăguț" avea puterea de a defini o persoană. Jungkook nu prea văzuse prea multe persoane drăguțe la viața sa, de cele mai multe ori fiind prea rușinat ca să se uite în ochii lor.

Jimin a zâmbit larg, ochii săi luând forma unor semiluni atât de delicate, încât până și o privire ce nu era la locul ei le putea distruge, când comenzile i le-au fost aduse. Și nu, nu a zâmbit din cauză că a primit comanda mult dorită, a zâmbit când a văzut fața tânără a lui Jungkook ce s-a luminat la vederea laptelui cu banane și cu extra cuburi de gheață care să răcească mintea autorului, deoarece niciodată nu puteai fi prea pregătit pentru o încălzire globală provocată de Jeonggukk.

"Jeonggukk mi-a povestit multe despre tine și pot spune că te admir." Jimin s-a lăsat pe spătarul scaunului său. "Ești tânăr, ești faimos, ești talentat..." Jimin a tras de ultimul cuvânt, gândindu-se dacă ar fi bine sau nu să-și continue ideea. "Mare păcat că nu ai un iubit."

Jungkook a roșit. Jimin a zâmbit satisfăcut în sinea sa. Totul va fi mult mai ușor și mai rapid pentru el și pentru Jeonggukk.

"Nimeni nu se uită la mine pentru că îi place cum sunt. Majoritatea vor doar ca faima mea să-i atingă un pic." Jungkook a ridicat ușor din umeri și a sorbit rușinat din laptele său cu banane și extra gheață. Niciodată nu mai spusese acele lucruri cu voce tare, deoarece îi era frică să realizeze că nimeni nu îl voia, dar se simțea mult mai bine acum că le-a spus cu voce tare. Se simțea mai bine pentru că Jimin a fost cel care l-a auzit.

Jimin și-a tras scaunul și și l-a lipit de cel al lui Jungkook, un braț de al său strecurându-se după umerii lați ai brunetului.

"Noroc că eu nu am nevoie de faimă." Jungkook s-a întrebat în sinea sa dacă l-a auzit corect ceea ce Jimin a spus sau dacă acesta și-a dat seama de ce a spus.

La dracu'! Jimin avea deja un iubit.

Jimin s-a uitat la Jungkook profund.

"Am auzit că scrii o carte. Sunt destul de încredere să aud despre ce e vorba?"

Jungkook și-a scufundat capul în mâinile sale. Ce avea să-i zică? Că nu exista nicio carte? Că nu avea nicio idee?

"Nu mă înțelege greșit, dar n-am nici cea mai mică idee despre ce aș putea scrie o carte." A murmurat încep Jungkook, fiind rușinat de propria persoană. Era mai mult decât patetic ca un autor să nu aibă nicio idee, dar el era un om, iar din când în când trebuia să fie patetic.

Jimin i-a cuprins ușor umărul și i l-a strâns. "Jungkook ai putea scrie și despre testicule unor lei și eu aș citi cartea aia." Jungkook a chicotit ușor și și-a făcut curaj să se uite în ochii lui Jimin.

"Sunt mai mult ca sigur singur că există o astfel de carte." Amândoi au izbucnit în râs. Era prostuț gestul lor, dar era ceva care îi făcea să fie mult mai apropiați.

"Ce îți place să citești, Jimin?"

Jimin și-a dat ochii peste cap. Era uimitor cum Jungkook schimba atât de rapid subiectele fără ca să te facă să îți dai seama, dar Jimin era prea șiret ca să nu se prindă, și în plus, deja avea o experiență de doi ani și jumătate cu celălalt Jeon, căruia îi plăcea să schimbe totul după bunul plac. Dar era un lucru cel deranja pe Jimin, adânc, foarte adânc în sinea sa, dar îl deranja. Lui Jungkook nu-i făcea plăcere să râdă împreună cu el.

Râsul devenise un act intim pentru Jungkook, deoarece nu își mai permitea să-și manifeste toate emoțiile în public după ce a devenit cineva. Iar asta îl durea pe Jimin, deoarece voia să-l vadă pe adevăratul Jungkook și să-l iubească pe adevăratul Jungkook.

"Mi-ar plăcea să citesc ceva cu o relație interzisă." Jungkook a clătinat ușor din cap, încercând să-și dea seama de sensul cuvintelor lui Jimin. Jimin voia să citească o astfel de carte, deoarece voia să vadă cum alte persoane trăiau prin ce a trecut și el? Oare părinții lui Jimin erau homofobi, iar relația lui Jimin cu fratele său era ascunsă față de ei? Dacă ar fi așa, ar fi fost mare păcat, deoarece Jimin părea o persoană prea dulce ca să aibă niște părinții atât de urâți. "O relație fără genuri ar fi ceva frumos."

Jungkook a ieșit din gândurile sale și s-a uitat la Jimin. Cum se putea ca o relație să nu aibă genuri? Era imposibil.

Jimin și-a verificat telefon.

"Trebuie să plec." A fost scurt și rece. A lăsat banii pentru comanda sa și a plecat. Jungkook rămăsese înghețat în locul său, căldura lui Jimin dispărând complet de lângă trupul său.

Oare cu ce greșise de îl îndepărtase pe Jimin de lângă el?

Peste două ore Jungkook se afla din nou în biroul său gândindu-se la ce i-a spus Jimin. Problema era că gândurile sale tot fugeau și gândeau la trăsăturile minunate ale lui Jimin.