Pasiuni mistuitoare

1 Inceputul.

Încă i-mi amintesc și acum acea zi minunată, ziua în care viața mea avea să se schimbe pentru totdeauna. Când în sfârșit se terminase cu mutările și schimbările. Nu vroiam decât să mă așez undeva, să prind rădăcini, să pot spune că iubesc un loc pe acest pământ, un loc pe care să îl pot numi acasă. Să pot vorbi cu cineva fără să mă tem că intr-o zi mă voi muta dinou rupând încă o prietenie.

Mama găsise una dintre cele mai frumoase case din Blueshades, orașul era suerb ,liniște și pace, așa cum aveam nevoie.
Școala era perfectă, dar nu pentru că eram eu premianta clasei, ci pentru că acolo îi întâlnisem pe doi dintre oamenii mei preferați: Ally și Justin.

Cei mai buni prieteni ai mei, cei care mă ascultă, mă iubesc și mă suportă chiar și în cele mai rele zile.
În prima dimineață din următorul an școlar mă trezisem fără pic de vlagă. Era o zi importantă pentru fetele din liceu cu excepția mea și a lui Ally.
Era ziua concursului în urma căruia se alegea noua șefă a majoretelor.
Cele mai populare fete din școală se înscriseseră deja dar și multe altele în cautarea lor disperată după popularitate.

Eu una nu mă omoram după chestii de genul ăsta, nu mă interesa fotbalul și nici popularitatea, iar Ally era perfect deacord cu mine.

Până la urmă am reușit cu greu să mă dau jos din pat, am mers pana la baie să mă pregătesc pentru școală, în drum spre cabina de duș am trecut pe lângă o brunetă palidă cu o fața obosită, eram eu, era reflexia mea în oglinda ovala. M-am privit îngrozita .

Doamne, ce-i cu fața asta?

M-am spălat puțin cu apă rece pe față sperând că mă va revigora puțin și am intrat în cabina de duș.

La școală ca de obicei era debandadă, toată lumea era disperată de concursul ăla stupid, holurile erau pline și încercam să mă înghesui printre zeci de corpuri în mișcare ce mă trăgeau înapoi ca nisipurile mișcătoare.

-Hei Ash, ai aflat ce se aude prin școală? strigă Ally entuziasmată către mine.

-Nu, ce sa mai întâmplat?

-Lumea spune ca avem un coleg nou super drăguț, puțin mai mare decât noi, nu-i tare?

-Da Ally, super. I-am zis asta zâmbind ușor, mă amuza fața ei cu zâmbetul până la urechi și modul în care se bucura mereu pentru cele mai mici lucruri, asta e una din toate chestiile pe care le ador la ea.

-Hai frate, o sa fie super, deja m-am plictisit de băieții ăștia ne interesanți din școală.

-Adică în sfârșit te-ai plictisit să te ții după Jake?, am întrebat plină de speranță.

-Nuu, Jake e o excepție, zise ea zambind și scotandu-mi limba.

Ohh, Ally a mea, am gândit dandu-mi ochii peste cap, ea e atât de aeriana și schimbătoare ca marea, se îndrăgostește, îi trece, o apuca iar și tot așa. Așa zisa ei obsesie pentru fratele meu a fost singura îndrăgosteală ce a ținut-o mai mult. Ea e o avalanșă drăguță de emoții, o sensibilă și o romantică incurabilă.

Ochii ei mari și cenușii se făcură și mai mari dintr-o dată, i-am ghicit expresia, era exaltarea ei tipica, vedea ceva ce o făcea să simtă fluturi în stomac, m-am întors cu corpul pe jumătate în spate sa vad care era cauza însuflețirii ei bruște.

Atunci am văzut..un par blond inchis ,răvașit de vântul din dimineața aceea, doi ochi verzi ca smaraldul de la brățara mamei, erau ațintiți asupra mea și mă priveau cu o așa intensitate încât aveam impresia că mă privește în suflet. Era înalt, mușchii lucrați se vedeau prin tricoul mulat vișiniu închis, nu foarte proeminenți doar cat să arate bine, era superb. Mi se opri respirația și un val de căldură mă cuprinse total.