Pasiuni mistuitoare

3. Meciul

Lucas....numele asta imi da fiori in tot corpul numai când ma gândesc la el, ochii lui de un verde crud ma fac sa ma pierd, sa nu mai gândesc limpede, ființă lui ma atrăgea involuntar.
Încercam sa ma controlez, nu era prea ok sa il las sa imi facă asta. Până la urma era doar un băiat. Un băiat pentru care simțeam o mare de sentimente cum nu mai simțisem vreodată.

In sufletul meu era un conflict interior permanent, intre rațiunea mea si sentimentele inexplicabil de puternice.
Era o premiera pentru mine așa ca nu știam cum sa il controlez, ceea ce ducea uneori la niste dureri profunde, ma durea sufletul la gândul ca el ar putea pleca, ca poate nu ma placea cat il plăceam eu..astea erau gânduri periculoase, așa le-am numit si încercam sa le țin inchise in cotloanele mintii mele.

In mod normal nu era o problema sa ma lupt cu ele, nu atunci când ochii lui Lucas i-mi zâmbeau, când il știam aproape de mine undeva prin școală.
Dar de la ultima noastră întâlnire Lucas dispăruse, nu venise la școală de 2 zile.
Il căutasem in fiecare pauza prin toată școala, nimeni nu il văzuse, doamna Olivia ma evita, nici macar nu mai venea la ore iar când mă vedea pe holuri, se prefăcea ocupata sau se întorcea din drum.
L-am pus pana si pe Justin sa facă rost de orarul lui Lucas si după cum am văzut lipsise la toate orele.

Nu înțelegeam ce naiba sa întâmpla, daca nu vroia sa ma mai vadă putea sa imi spună sau să mă evite, nu sa lipsească atât de la școală...
Dar totuși, ce făcusem atât de grav încât sa nu mai vrea sa ma vadă? Poate pana la urma avea treabă sau vreo problema in familie.
Cine știe...

Era sâmbătă, azi era marele meci si desi nu prea mă interesa pe mine ce se întâmpla acolo ma gândeam ca poate o zi agitata cu prietenii mei i-mi va lua gândul de la Lucas.

Mi-am petrecut mare parte din dimineață in fata oglinzii, nu mă puteam hotărâ cu ce sa ma îmbrac, mi -am analizat puțin corpul in oglinda, o minionă cu părul brunet si lung, ochii mari si căprui i-mi aduseseră multe complimente de-a lungul vieții, sănii rotunzi, nici prea mari nici prea mici i-mi stăteau perfect in sutienul de la Victoria's Secrets cumpărat de mama.
Poate chiar așa era, crescusem..si băieții au început sa vadă asta.
La fel si Lance.

Era ciudat cum ma puteam gândi la Lance fara sa mi se oprească respirația dar tototdata simțind furnicături in tot corpul.
I-mi placea, era un băiat destul de frumos, cu pielea cafenie, parul ciufulit in mod intenionat, buzele mari, corpul perfect lucrat după miile de ore de antrenament la fotbal.
I-mi placea sa i-mi imaginez mâinile lui pe talia mea, urcând in sus pe spate, sarutandu-ma ușor, cu degetele prin părul meu.

Mi-am scuturat repede capul sa alung imaginea asta..ce făceam?
Amintirea lui Lucas mă durea dinou, mă deranja sentimentul ca il înșelam pe Lucas, dar nici macar nu eram împreună, el nici nu vroia să mă mai vadă, de ce sa mă mai gândesc la el?...si totuși, e prezent in mintea mea mereu.

Pana la urma m-am îmbrăcat intr-o pereche de jeanși albastru deschis, strânși pe picior, cu un maieu alb si o cămașă in carouri.
Mi-am strâns parul sus in coc, o linie de tuș, puțin rimel si eram gata.
Era o zi frumoasă, soarele strălucea puternic, nu vroiam sa fiu prea incaracata.

-Hey Ash, mergi la meci nu? Întreba Jake intrând in viteza in camera si speriindu-ma.

-Da, acum ma îmbrac..de ce?

-Super, te duc eu cu mașina, când ești gata anunta-ma.

-Biiine..cobor imediat.

Ciudat, de ce vrea oare sa ma ducă la meci..ce-i cu bunătatea asta bruscă?
Am coborât scările si am intrat in bucătărie, Jake stătea la masă indesandu-si in gura o brioșă.