Pasiuni mistuitoare

2. Întâlnirea

În acea dimineață mama striga la mine de vreo 10 minute, ceasul și telefonul îmi sunau în cap iritant. M-am chinuit să mă ridic buimacă pentru a opri avalanșa de sunete ce îmi bombardau urechile.
M-am uitat la ceas și am observat că mai aveam doar 5 minute până când trebuia să plec.
Somnul și lenea au dispărut instant și am țâșnit spre baie, m-am îmbrăcat fugitiv cu ce mi-a picat în mână și am coborât jos.

-In sfârșit te-ai trezit, vrei să mănânci ceva? întrebă mama din bucătărie.

-Nu mersi mamă, mănânc la școală...am fugit, pa!.

Am închis în grabă ușa după mine și m-am urcat în mașină, în dimineți ca asta îi eram recunoscătoare tatei pentru broscuța pe care mi-a cumparat-o la aniversarea de 17 ani, nu era o mașină prea mare sau rapida dar era exact ceea ce îmi trebuia.

Am ajuns la școală destul de repede, avusesem norocul unui trafic lejer, am găsit repede și loc de paracre. Pana la urma ziua părea să meargă bine.

-Hey Jus, ce faci? Am întrebat vazandu-l singur pe hol citind dintr-o carte de biologie.

-Aștept să înceapă decatlonul la biologie, ce altceva crezi?

-Oh fuck, azi era? am întrebat punandu-mi mâna pe frunte.

-Da, azi..ai uitat ca de obicei.

-Pai și cât durează?

-Nu stiu Ash, pregătirea o ora și concursul vreo doua ore..dar stai liniștită, am să vin după tine la sfârșitul orelor.

-Bine, dar Ally unde e?

-Pe bune Ash?, a plecat la bunica ei, e bolnava ții minte?

-Bunica-sa din Bogota? Am întrebat șocată?

-Daa, bunica-sa din Congo, ce naiba Ash, din Redwood, ce-i cu tine azi?

-Ah, da scuze, nu-mam trezit bine azi, am zis răzând.

Simțeam că mi se învârte capul, prea multe informații de reamintit prea mare dezamăgirea că voi sta singură azi.
Clopoțelul sună și anunța timpul de intrat în clase.

-Caut-o pe Emsa și stai cu ea, strigă Justin în timp ce intră în clasă.

-Da, dacă am noroc să o găsesc, am murmurat eu.

Prima mea ora era biologia dar cum profesoara era ocupata cu decatlonul, bibliotecara avea grijă de clasă.
Cum și alți profesori erau la supravegheatul decatlonuilui, clasele s-au comasat iar când am intrat înăuntru am descoperit că nu cunoșteam pe nimeni înafară de Lance care îmi zâmbi imediat cum ma văzuse.
Majoritatea băncilor erau ocupate așa că am mers repede spre ultima din spate, Lance mă urmarea cu privirea constant.
Era drăguț să îl văd interesat de mine dar și puțin ciudat, anul trecut nici nu știa că exist.

M-am așezat și mi-am scos caietul de chimie, daca tot aveam o ora libera macar sa o folosesc cumva și să învăț puțin.
Și că tot mă gândisem la chimie, doamna Olivia profa de chimie intră în grabă în clasă urmată de un băiat cu glugă pe cap, aceasta merse la bibliotecară și îi spuse ceva în șoaptă, bibliotecara încuviința din cap și îi arătă băiatului să meargă la singurul loc rămas liber din clasă, adică cel de lângă mine.
Normal, se putea să am o ora liniștită fără să stau lângă vreun ciudat de la grupul de reabilitare al doamnei Olivia? Normal că nu.

Băiatul veni în grabă, se așeză lângă mine și își dădu gluga jos.
M-am uitat în graba la ceasul de pe telefon apoi i-am aruncat o privire rapida sa vad dacă îl cunosc.
Un verde crud mă izbi și îmi făcu inimă să se strângă.
Mă privea cu ochii calzi și zâmbind.
Doamne ce frumos, un înger trimis pe pământ în toată imperfecțiunea asta, contrastul dintre el și restul clasei era dureros de vizibil.
Era insuportabil să îl privești dar totuși nu vroiai să îți iei ochii de la el.
Ma întrebam dacă toți îl văd așa cum îl vedeam eu.