Pasiuni mistuitoare

11.Semeni așa mult cu ea

Lumina...lumina face bine, ghidează, încălzește, apără.
Atât de multă lumină că mă orbește, dar îmi place să fiu oarba în lumină.
În întuneric trebuie să vezi, să fii atent și precaut, nu poți lăsa întunericul să te orbească, altfel, vei avea de suferit.

Lucas stătea jos, râdea, era vesel, mă privea cu bunătate și iubire, se juca cu degetele mele, pe pajiștea verde, luminată de un soare puternic.
Eram fericită, îmi simțeam inima ușoară și sufletul curat.

De nicăieri, un nor negru îmi umbri soarele, aduse frig și întuneric, dar și sclipiri, sclipiri de stele.
Cerul se făcu ca piatra lunii, albastru închis cu sclipiri superbe ce atrăgeau ochii oricui.

Îmi era frica, acest întuneric mă înspăimânta, dar mă atrăgea prin puterea si densitatea lui, ma făcea sa tremur dar ma întărea totodată.
O luna timida se întrezărea, m-am uitat în abisul intunecat și am văzut ceva...Christopher.

M-am trezit brusc speriată, eram toată transpirată și respiram greu, am dat să mă ridfic din pat dar ceva greu mă ținea jos.

-Hey, gata gata..a fost doar un vis.

-Lucas?..ce sa întâmplat

-Nimic iubito, ai visat urat..atâta tot, zise zambindu-mi și mă sărută pe frunte.

-Oh da,am visat cu...chestii nașpa, trebuie să fac un duș.

-Chiar mă gandeam la un duș, zise chicotind.

Mă luă in brațe și mă duse spre cabina de duș.
Apa caldă mă făcu să mai uit de vis și de toate problemele ce îmi umpleau capul, mâinile lui îmi săpuneau corpul iar buzele lui nu îmi mai părăseau gura.

După câteva minute de o tentativa de duș am ieșit amândoi relaxați și fericiți, ne-am îmbrăcat și am coborât jos.
Poate până la urmă nu avea să fie așa de rău aici pe cat credeam.

Jos la masă, Lance stătea cu Nathalia.
I-am salutat și ne-am așezat să mâncam, eram lihnita.
Am început să mănânc din ce era pe masă, Nathalia se opri din povestit și stătea cuminte pe scaun zâmbind timid.
Mă privea pe furiș iar când reușea să mă țintuiască cu privirea rămânea așa analizandu-ma până în momentul în care mă uitam și eu la ea.

Mă întrebam oare de ce era așa fascinată sau cel puțin de ce părea așa.
Oare știa ca Lance mă place și era geloasă?
În timp ce eu mâncam și mă gândeam la Nathalia, Christopher își făcu apariția.
Îmi zâmbi scurt când privirile ni se intersectaseră apoi îl luă pe Lucas deoparte să discute ceva.

Mi-am luat farfuria și am mers cu ea în bucătărie.
Ivy era acolo fumandu-si țigara.

-Hey, ce faci. Am întrebat.

-Stau, nu mă simt prea bine.

-Pai?, s-a întâmplat ceva?

-Nu..nu stiu, am un sentiment ciudat..nu mă mai pot concentra la ritualuri, simt că ceva nu e în regulă.

-Hmm..cine știe, sper sa nu fie nimic grav...m-am săturat de probleme.

-Da, și eu..vreau să deschid magazinul cât mai curand , îmi e dor de orele de dat în tarot și citit în palmă. Uite, până una alta ține asta la tine, e un lapis lazuli, se potrivește cu zodia ta..ține energiile negative la distanță.

-Mersi, am luat mica piatră albastră și am bagat-o în buzunar.

Ivy plecă și locul ei de la masă fu imediat ocupat de Lance.

-Ash, trebuie să mă ajuți.

-Cu ce?

-Ia-o pe Nathalia de pe capul meu macar câteva ore, e o fata drăguță dar mă cam obosește.