Pasiuni mistuitoare

8.Deci, m-ai mintit?

Am ajuns în grabă în casa Oliviei, când am intrat pe ușă i-am găsit pe toți adunați acolo cu bagajele gata făcute, s-au întors brusc puțin speriați când am deschis ușa.
Atmosfera era cam tensionată dar Lucas mi-a distras atenția când veni să mă îmbrățișeze.

-Ai să vii cu noi iubito? Întrebă entuziasmat.

-Da, am decis că nu pot trăi fără tine.

Mă ridică în brațe și mă învârti sărutându-ma apăsat.

-Nici eu nu îmi imaginez viață fără tine Ash.

-Hai gata cu pupăceala asta de porumbei amorezați, trebuie să plecăm până nu vă calcă vreo mașină orbiți fiind de atâta dragoste.
Luati-va zborul, zise Ivy arțăgoasă.

-Hmm, ce e cu ea? Am întrebat încet.

-Ăă..nu știu, vrea să ajungă cât mai repede, zice că orașul ăsta ii face greață.

-Hei, e un oraș frumos... O sa îmi fie dor, am zis încet.

-O sa ne întoarcem, mă liniști el și mă saruta pe cap.

Lucas îmi luă gentile și merse cu ele la mașină, m-am uitat în jur și am văzut că holul, camera mare si bucătăria arătau cam gol, Alice ieși și ea din baie cu o geantă mare, mă uitam confuză și nu înțelegeam, vine si ea?..credeam ca plecam mai mult pentru Ivy, de ce aveam nevoie de servitoarea Oliviei când o aveam pe Anca?.

Lucas mă strigă și mă chemă afară, cu toții erau deja acolo, chiar si Lance și mama lui, cu tot cu bagaje și ei. Am dat sa deschid gura să întreb ce se întâmplă dar Lucas mă intrerupse brusc.

-Bine, așa facem..Alice, mama și Olivia, voi mergeți cu tata, Lance, Ash și Ivy vin cu mine, o să luăm mașinile mari, vor veni băieții de la pază din L.A să le ia si pe celelalte, băgați bagajele în mașini, repede.
Haide iubito, intră înăuntru.

Am intrat toți, ne-am pus centurile și am porni în viteză, eram obișnuită cu modul lui Lucas de a conduce și vazandu-l pe tatăl lui în cealaltă mașină, îmi puteam da seama pe cine semănă.
Era așa concentrat iar ceilalți agitați, își căutau locul pe bancheta din spate butonând telefoanele.

Am hotărât să nu întreb nimic, să stau cuminte pe scaun așteptând ca cineva sa zică ceva.
Însă liniștea fu ruptă nu de cuvinte, ci de carcasele telefoanelor celor doi din spate, aceștia le desfăceau scoțând bateria și cartela si baganu-le intr-un coș de plastic.

-Ce faceți, de ce le aruncati?

-Ash, am nevoie de telefonul tău.

-Pentru ce?

-Vreau să îl desfaci și tu ca Lance și Ivy, și să îl pui în cos.

-Nu...nu vreau, e telefonul meu, am nevoie de el să vorbesc cu mama și Ally.

-Ash asculta-ma, așa trebuie să facem toți, nu putem risca să fim găsiți după undele radio transmise de ele.

-Găsiți?..de cine?..îmi zice și mie cineva ce se întâmplă și de ce se comportă toată lumea așa ciudat?

Lucas ofta si zise: Trebuie sa plecam din oraș, poliția e deja pe urmele tatei și are informații despre noi toți, dosarul e pe numele lui și a lui Ivy.

-Dosar?..pentru ce caz? Am întrebat gâtuita, mai puțin și mă lua plânsul.

-Trafic de droguri Ash, tata le depozita în magazinul lui Ivy.

- Deci, m-ai mințit? Nu mergem în L.A, nu e nici un alt magazin de deschis, nu e nimic adevărat.

-Nu Ash, nu e chiar totul o minciuna, vom vedea ce vom face, poate îți deschidem ție un magazin, de muzică, sau cărți..sau amândouă, știu cât de mult îți plac, dar am să am grijă de tine, nu o să pățești nimic.

- Iv, știai de asta?

-Da Ash, zise ea...știam dar nu aveam ce să fac, îi sunt datoare lui Erik și nu pot să îi refuz nimic, el mi-a ajutat părinții să iasă din închisoare când eram mică.

-Si din cauza lui o să intram noi în închisoare, sării revoltat Lance, ți-am zis, ți-am zis că e un ticălos Ash!!.

-Mai taci o data, tata nu ne-ar fi pus în pericol în mod intenționat.

-Normal Lucas, i-ai apărarea ca de obicei, dar nu ești tu ăla care trebuie să se mute din orașul în care a crescut, să renunțe la școală și prieteni, ce știi tu de prieteni Lucas? NIMIC!!

-Lance taci!!, dacă nu gaci acum jur că te dau jos din mașină și te las pe marginea drumului.

-Mai bine rămân pe drumuri decât să mâi stau un minut cu tine!

-Terminați! Am strigat eu.
Nu vă mai certați ca prostii, tu trebuie să te concentrezi la condus, pe lângă faptul că nu vreau la închisoare, nici să mor nu vreau. Și tu Lance, trebuie să te calmezi, știu că ești supărat, și eu sunt aproape în aceeași situație, dar fapta e deja consumată, asta e, suntem toți în căcatul asta, tu macar i-ti ai familia lângă tine. Am zis în timp ce îmi dezmembram telefonul.

Fața lui Lucas se amărî auzind asta. Nimeni nu mai scosese nici un cuvânt tot drumul.
Lance stătea bosumflat, Ivy părea în lumea ei ca de obicei, Lucas încerca să se calmeze, iar eu încercam să mă obișnuiesc cu gândul ca Lucas ma mințise si ca nu am sa mai pot luanlegatura cu Ally sau mama, sufletul îmi sângera iar, încercam să îmi reprim plânsul, preferam să aștept până ajungeam intr-un pat să mă pot descărca în...voie prin lacrimi și suspine.