Pasiuni mistuitoare

15. Doar amintiri

" Perspectiva lui Lucas "

O iubeam pe Ash, mai mult ca orice pe lume.
Din clipa în care am văzut-o ceva sa întâmplat înăuntrul meu, ceva frumos.
Ma atins fără vorbe, fără gesturi, doar cu o privire ce mă hipnotiza.
Eram la școală, mă chinuiam sa mă integrez, sa trec neobservat pentru ca nu îmi doream prieteni, nu trebuia sa stau acolo prea mult așa ca nu vroiam sa mă complic cu nimeni, nu era necesar sa vorbesc cu nimeni, știam deja tot ce aveam nevoie...mai fusesem în școala aia de multe ori, mai ales ca mătușa mea era profesoara de chimie, așa că aveam cu cine sa vorbesc dacă chiar trebuia.
Dar mă descurcam pe cont propriu, așa cum făceam mereu, îmi vedeam fratele înconjurat de lume, era popular și plăcut de ceilalți, fetele roiau în jurul lui, nici eu nu mă puteam plânge de lipsa privirilor lor, dar eu eram doar un mister nerezolvat, Lance era acolo de mult timp, le era drag de el și el se bucura de atenția lor.
Nu vroiam sa vorbesc cu el, știa situația, știa de ce sunt aici.

Așa era viața mea de când am ales sa rămân cu tata, nu a fost o alegere ușoară, o iubesc pe mama, dar as fi fost nefericit în orășelul ăsta.
În plus, tata avea nevoie de mine.
Acum ca eram aici, ceva era schimbat, simțeam o vibrație, știam ca ceva mă așteaptă undeva, și fără sa vreau am dat de acel ceva unic, acel ceva ce mă absorbise irevocabil.
Doi ochi mari și capuri, un foc ce scăpa scântei în sufletul meu, fata asta mă zguduia fără sa facă nimic.
O prostie, nu aveam nevoie de așa ceva, săraca va ajunge cu inima frântă și eu..nu conta, nu era mare chestie, utma să o evit și cu asta basta.

Ușor de zis, mai greu de făcut căci îmi alerga prin minte indiferent ce încercăm să fac, fie că încercam să fiu atent la ore, fie că mergeam spre casă, ea era mereu cu mine.
Deși încercasem sa o evit, fără sa vreau, în timpul orei de chimie, privirea mea căzu pe geamul lângă care stăteam și am văzut-o iar.
Stătea pe bancă în curtea școlii, singură și parcă tristă.
Se frământa din cauza a ceva ce nu puteam ghici, apoi privirea ei se ridică, mi-am întors repede capul să nu vadă că o priveam.
O vedeam cu coada ochiului, mă analiza, mă țintuia cu privirea, îmi plăcea dar îmi și dădea emoții, devenisem conștient de fiecare mișcare pe care o făceam și am ajuns să stau ca o stâncă până în clipa în care cineva a strigat-o.
Plecase în sfârșit și eram liber să mă relaxez.
Uram forța pe care o avea asupra mea dar mă atrăgea totodată, simțeam că vroiam sa fie a mea măcar puțin, să o simt lângă mine pentru câteva momente, nu mai conta dacă aveam sa suferim după.
Mi-am luat inima în dinți și am vorbit cu ea, era liberă ca printr-o minune așa ca am invitat-o la o plimbare, nu era momentul potrivit pentru a ieși din școală dar am tras niște sfori în cancelarie și am scos-o în brațe afară din școală.
Era moale și mirosea atât de frumos, îmi venea să fug cu ea chiar în momentul ăla, dar am lasat-o jos când am ajuns afară și mă străduiam să nu o iau de mână și să o sărut.

Zilele treceau și eu mă îndrăgosteam tot mai mult de ea, încet încet simțeam că și ea începe să mă iubească.
Am vrut să mă cunoască așa că am luat-o ușor în lumea mea, Lance nu a fost prea încântat, vedeam că simte ceva pentru ea, dar nu îmi păsa, era doar a mea și eram în stare sa mă lupt cu el pentru ea.
Cu el și cu oricine.
Prima noapte de dragoste a fost specială, aveam emoții ceea ce nu mi se mai întâmplase până atunci, mă descurcam cu fetele, eram un Don Juan desăvârșit însă acum talentele mele păleau, genunchii îmi tremurau și în mintea mea era o invalmaseala de gânduri.
A fost o seară pe care nu o voi uita prea curând.
Totul părea să meargă bine între noi, însă ziua de care mă temeam sosise și trebuia să plecăm, mă durea sufletul la gândul că voi pleca fără ea, așa că i-am propus să vină cu mine, nu vroiam să o presez însă nu i-am dat prea mult timp de gândire, nici nu prea aveam timp și speram ca asta să o facă să vină.
Îmi doream o viață bună pentru ea, încercam să mă conving că așa e mai bine, ca ea să rămână aici în caz că va alege să nu vină cu mine.
M-a surprins când am văzut-o cu bagajele făcute în mijlocul camerei, dar m-am și bucurat enorm.
Îi spusesem că vom sta în L.A însă nu știam că lucrurile sau schimbat și nu mai puteam merge acolo, am rănit-o când a aflat adevărul și asta ma durut mult.
Nu îmi place să o văd supărată, am împăcat-o mi-am promis că nu am să o mai supăr vreodată.
Încet încet lucrurile s-au așezat, atmosfera din casă era destul de normală cu excepția faptului că domnul Christopher ne cam agita pe toți, în special pe Ash, deși nu înțelegeam de ce, aveam tot mai multe responsabilități, Christopher mă trimitea tot mai des să mă ocup de diferite chestii legate de afacerile lui așa că nu prea mai reușeam să petrec mult timp cu Ash.
Deși când aveam ocazia îi făceam toate poftele, nu îi puteam refuza nimic, așa m-am ales și cu un tatuaj.
Deși îmi place, nu mă pot plânge, mă face să par mai dur decât sunt.
Ash râde mereu când spun asta.
Mă bucuram mult că mă alesese pe mine, știu cât de greu i-a fost, asta mă făcea sa mă simt important.
Îmi lumina zilele, eram foarte mândru de ea când o vedeam cât e de puternică.
Mă ajuta mult să o am lângă mine, nu mai avusesem o prietenă de mult timp, nu mai vroiam să aduc pe nimeni în relații atât de toxice cum erau ale mele, dar ei știam că nu avea să i se întâmple nimic, nu aș fi permis așa ceva, ea era făcută pentru mine, pentru sufletul meu distrus.