Pasiuni mistuitoare

14. Oameni vechi și noi

Zilele treceau și monotonia se instala tot mai mult, eu și Lucas ne înțelegeam bine, Christopher stătea la distanță deși îl vedeam cum mă privea, era ceva în ochii lui ce îmi dădea fiori, Nathalia timidă și subtilă se învârtea pe lângă Lance iar el se făcea că nu îi înțelege gesturile, Lance făcea tot ce îi ceream, și ceea ce nu îi ceream, ajunsesem chiar să mă nu mă mai plâng că vreau ceva de față cu el. Ivy era fericită, reușise să își redeschidă magazinul și să intre dinou în activitate, cu ajutorul lui Christopher îl deschise intr-un loc frumos și mult mai mare ca cel dinainte, avea mai multe cărți și mai multe obiecte de vânzare iar camera unde ținea ședințele era amenajată după placul ei, cu perini mari brodate cu accente indiene și africane, luminițe și lumânări peste tot, și miros de lavandă și trandafiri.

Prima mea impresie despre ea nu a fost una prea bună, credeam că e doar o escroacă ce vrea să pună mâna pe Lucas și să facă bani de pe spatele fraierilor, e adevărat că uneori mai inventează una altă, la clienții cu "probleme" minore, dar e foarte deșteaptă, a citit mult și nu ar da inici un sfat greșit, mai ales în domeniul ăsta care e destul de delicat.
În legătură cu Lucas, e inocentă, e o veche prietenă de a lui ce i-a dus dorul, m-am atașat mult de ea în ultima perioadă, mă ajută să îmi treacă dorul de casă, de Ally, ce mult aș fi vrut să o sun, să îi povestesc tot ce mi se intampla.

Deci cum magazinul era mult mai mare, Ivy avea nevoie de ajutor, așa ca mi-am reluat postul de vânzătoare, însă tot mai aveam nevoie de cineva care să ne ajute la depozitare și aranjare așa că am pus în vitrina magazinului un afiș mare pe care scria "ANGAJĂM PERSONAL".

Orele de yoga ale lui Roxy continuau iar Ivy nu mă lăsa să ratez nici una, desi ma plângeam constant pe tema asta, dar dacă stăteam bine să mă gândesc, chiar îmi erau de folos, am devenit mai agilă, mai elastică, mai rapidă, și asta îmi prindea bine având în vedere ca făceam treaba a două persoane până se angaja cineva nou.

În a două săptămână de când redeschisem magazinul am avut o comandă mare de cărți de specialitate, și povesti fantasy, iar cum Ivy avea treabă am plecat eu să iau comanda de la mașină.
Șoferul a deschis portbagajul și mi-a pus în brațe o stivă mare de carti plus încă alte două plase pline la picioare, mi-a luat banii și a plecat zicând că se grăbește.
Am pornit spre magazin încărcată cu cărțile ce mă împiedicau să văd pe unde merg, când inevitabil m-am izbit de ceva, am picat în fund și toate cărțile mi-au zburat din mâini.

În loc să simt niște mâini care mă ajuta să mă ridic, am auzit doar:

-Hey, de ce nu te uiți pe unde mergi?!

-Poftim?!..tu ar trebui să îți ceri scuze, dacă nu observi aveam cărțile în mâna ratatule!!! Am strigăt cât am putut de tare încercând să mă ridic.

-Pe cine faci tu ratat? Așa te-a învățat mamă-ta să vorbești cu cei mai mari ca tine?!, zise și mă prinse de umăr.

M-am întors nervoasă spre el gata să îi trag o palmă dar am rămas blocată cu mâna sus când l-am văzut.
În clipa următoare am zâmbit și am spus repede:

-Mama mă lăsa să te fac ratat și nu ești mai mare ca mine. Apoi i-am sărit în brațe.

-Doamne cât te-am căutat nebuno, pe unde naiba umblii? Întreba el.

Nu am răspuns, doar îl strangeam în brațe și plângeam.

-Mi-a fost atât de dor de tine Jake.

-Și mie de tine, tuturor ne e.

-Ajuta-ma să strang cărțile și după mergem să stăm undeva...am atâtea să te întreb.

-Ok, și eu la fel.