DeiSaku - artistul si urmele de ruj

Sarută-mă puternic și taci

-Sakura,au trecut deja 2 săptămâni și ești tot mai distanțată față de Deidara. Parcă îl alegi pe el.
-Nu e vorba de ales,Rem, pur și simplu, nu-mi arde cheful de relații. Deidara este o fire destul de romantică și.. Copilăroasă. Nu știu dacă pot sta cu așa ceva.
-Itachi e total opus fața de Deidara.. Oricum, e mult prea rece pentru tine.
-Așa este.. De ce eu?
-Ce vrei să zici?
-Tot ce iubesc eu,moare... Și fizic dar și spiritual, atât de profund... Mai întâi clanul meu, apoi hokagele, apoi Kakashi sensei iar Naruto e mort pe dinăuntru.. Ce să mai zic de Sasuke?
-Nu fi așa de dură cu tine,fetiță.
-Rem, nu mai rezist. Aș vrea să mor.
-Știu că nu vrei și nici nu vei muri niciodată, știi bine că mă ai pe mine.
"Am un zeu lângă mine.. Asta e o onoare sau un blestem?"

Sakura s ieşit de la bază plimbându-se prin pădurea de lângă aceasta.
-Off, la dracu' ,Deidara, chiar crezi că nu știu să fac diferența între o pasăre care e cât un puf și tine care ești cât porcul?
-Nu te urmăream,hmmm.. Îmi exersam arta.. Nu sunt Itachi,stai liniștită.
-Bă, să mor eu că te bat! Ți-am spus de atâtea ori că nu e nimic între mine și Itachi. Am ieșit simultan să vedem stelele,atâta tot.
-O,da?! Și ce pot face un băiat și o fată sub covorul de stele? Îți spun eu, îmbrățișări, săruturi, dragoste,copii eventual chiar și o nuntă.
-De ce ești atât de gelos? Tu nici măcar nu mi-ai spus "Te iubesc" vreodată! Țipă Sakura bătând odată tare cu piciorul drept în pământ.
-Ți-aș fi spus "te iubesc" în fiecare secundă daca nu m-ai fi rănit în halul acela.
-Da' ce ți-am făcut? Nu realizezi cât de penibil ești cu toata gelozia asta? De acum de urmează, nici măcar să nu mai stabilesc contact vizual cu Sasori sau Pain?
-Nu despre asta e vorba ! urlă Deidara puternic, lăsând-o pe Sakura să îl privească inocent. Nu... vreau să mai aud de Itachi toată viața mea. Mi-a distrus totul, trăiesc într-un calvar din cauza lui!
-Deidara...
-Nu,nu cred că ai cum să înțelegi.. uite, nu am nimic împotrivă daca Vorbești cu Sasori, omul-Pește sau altcineva.. dar nu Itachi.
-..Dar nu e și el om?
-E un monstru pe dinăuntru.
-Nu e! Tu știi cât a sacrificat pentru fratele său?
-Cui îi pasă? Puștanul ăla nici nu știe ce e cu el... toată viața lui e un gunoi.
-Deidara,calmează-te.
Sakura s-a dus lângă el luându-l în brațe. Deidara profită din plin de strângerile ei calde,catifelate și divine. A încercat pentru un moment să uite totul, dar realitatea bruscă îi cuprindea în totalitate mintea. Sakura simțea o ură enormă,nemarginită în inima lui care îi bătea insistent și incontrolabil.
-Deidara, ce ți-a făcut?
-Taci!
Următoarea secundă, buzele lor au făcut contact puternic, savurându-se din plin. Sărutul părea să nu se mai termine vreodată. Deidara a început să îi muște ușor buza inferioară, iar Sakura era total pierdută de aroma insistentă a acestora. La un moment dat, Sakura a încercat să se opună Sărutului aproape violent, însă Deidara nu avea cum să o lase.
-Deidara,ce faci?
-Sărută-mă puternic și taci.
Deidara și Sakura se credeau singurii oameni de pe pământ. Universul și natura erau total de partea lor, exceptând faptul că.. nimeni nu Știa ca Itachi este chiar deasupra lor privindu-i cu silă.
"Oare Sakura îl preferă pe ăsta în locul meu? Voi discuta cu ea și voi vedea dacă îl voi lăsa în viață."