DeiSaku - artistul si urmele de ruj

Bine ai venit într-un coșmar

-La ce te gândești,Itachi? Ești neobișnuit de tăcut.. Întrebă Kisame cu un pahar de ceai în mâna stângă,,dornic de o conversație.
-La nimic, Kisame, răspunse Itachi pe un ton temperat și indiferent.
-Nu-ți pot citi gândurile reci, dar... Să spunem că pot descifra clar că îți zboară zândul la duduia care te-a făcut nebun... Nu e așa?
Itachi îi prezentă un zâmbet slab, fără a dori să recunoască ideea afirmată de Kisame.
-Nu știu.. Îmi pare atât de imatură și iresponsabilă.. Ai văzut-o cum e, abea reușea să deschidă gura. Are acel zeu care o protejează,nu văd nimic remarcabil la ea. În plus are nebunul ei.
-Chiar crezi că un zeu adevărat și-ar lua slujba de a proteja un muritor? Hăh, aproape imposibil de crezut... Deși levitația și zgârieturile de pe garderoba și pielea lui Pain pot afirma ceva..
-L-am văzut chiar cu ochii.. Învârtea apa după voie.. Chicoti Itachi precaut.
-Hăh? Ai spus ceva?
-Nu, hai să plecăm.
Itachi s-a ridicat impulsiv de la ceai. Kisame, îl urmă cu 5 pași în spate.
La câțiva metri de cei doi,Deidara și Sakura stăteau pitiți la umbra unui copac, uitându-se promițător unul în ochii celuilalt.
-Hai să jucăm adevăr sau provocare,Sakura..
-Începe tu, aleg provocare.
-Te provoc să închizi ochii.
-Poftim doar închide-i
-Bine.
Sakura și-a închis delicat ochii. După două secunde, buzele ei și a lui Deidara s-au unit tainic într-un sărut, atât de flămând și imposibil de controlat.. Sakura doar tăcea,fiind ciprins de o stare divină, de parcă inhalase cel mai puternic drog. Totul părea perfect și totul era real... Ce putea fi mai frumos de atât? Ea și-a deschis silențios un ochișor și observase fața cuiva care îi veghease: era Itachi, îl cunoscuse imediat.
-Deidara,hai să luăm o pauză, spuse Sakura intimidată, împingându-l pe Deidara mai în spate.
-Ce s-a întâmplat?
-Nimic,hai să dormim, răspunse Sakura stingherită, așezàndu-se pe partea opusă a copacului.
"Ce dulce a fost sărutul.. Oare ce s-a întâmplat cu ea? Ce gesturi copilărști și străine pentru caracterul ei."
Itachi s-a retras de la "locul de pândă" de parcă nu ar fi văzut nimic.
-Unde te-ai dus? Am crezut că ai plecat singur,de capul tău.
-Calmează-te,Kisame, am analizat ceva.
Imediat după ce Kisame și-a terminat fraza, o ploaie bruscă și-a făcut apariția.
-Se pare că va fi furtună, să ne adăpostim undeva.
Deidara, văzând primele semne ale furtunii, a încercat să o trezească pe Sakura, dar s-a dovedit a fi "adormită".
"Off, da' știu că adoarme repede".
A luat-o în brațe și s-a dus să caute un loc bun pentru adăpost.
-Sakura, ce s-a întâmplat în momentul acela? Întrebă Rem, intrându-i în gânduri.
-Nimic, nu știu.
-De ce vrei să plângi? Ce te deranjează?
-Păi.. Băiatul acela..
-Cine? Cel care vă pândea,Itachi?
-Da.
-Te deranjează? Îi tai mâinile.
-Nuu,Rem,nuu, cred că simt ceva pentru el,
-Bine ai venit într-un coșmar.
-Adică? Și el pare,după aparențe,dar el și Deidara sunt dușmani de moarte. Vezi ca Itachi îl poate ucide, fiind din clanul Uchiha are mai multe șanse.. Și e mult mai deștept și bun ca ăsta.. Doar ți-am povestit de ce și-a ucis clanul.
-Da,un gest extraordinar pentru jegul de Sasuke... Îmi este dor de el
-Doar mai Ții minte sărului tău el.
-Taaaci,Rem