DeiSaku - artistul si urmele de ruj

Vechi prieteni

Ora 11:20. Deidara şi Sakura şi-au amintit la momentul potrivit că la ora 12 trebuie să fie la bază. S-au ridicat monoton de pe iarba fragedă, luându-şi la revedere de la stele.

Au ajuns la 11:30 la bază. Acolo erau mai toţi membrii Akatsuki, mai puţin Pain şi Konan. Itachi o urmărea cu colţul ochiului numai pe Sakura, în timp ce ea îl analiza concret pe Itachi. Kisame observa atent toate ipostazele în care erau ochii Sakurei. Fără a se implica prea mult în dicuţiile membrilor. S-a dus încet la Itachi şi i-a şoptit:

-Itachi, nu vrei să vezi câte stele căzătoare sunt în seara asta pe cer.

-Ce plănuieşti,Kisame?

-Doar ieşi afară..Ai încredere.

Itachi a mai chimbat câteva vorbe cu Kisame şi apoi, a părăsit silențios baza, fără a mai fi observat de altcineva, înafară de Sakura.Deidara adormise comod şi promiţator pe braţele ei moi. Sakura l-a lăsat uşor pe Deidara aşezându-l pe haina sa akatsuki şi s-a dus afară să-l caute pe Itachi.

Afară, tot cerul era teribil de luminos şi neobişnuit. Sakura îşi îndreptă privirea spre frumuseţea cerească.

-Sakuura.

-Ce e Rem? Nu aşa că e surprinzător?

-Vezi că Itachi e chiar în spatele tău.

-Aiii, acum ce dracu fac?

-Vrei să-l ucid?

-Nu, stai deoparte.

Sakura şi-a întors privirea în spate şi l-a văzut pe Itachi uitându-se intimidat la ea.

-Ce seară frumoasă,nu? Întrebă Sakura cu un zâmbet larg pe faţă.

Itachi tace. Sakura avea un sentiment neplăcut în suflet. Parcă simțea nevoie să se îndepărteze de el fugind mâncând pământul. Nu-i arăta niciun semn. Itachi e atât de rece și greu de citit.
Sakura, s-a apropiat de el cu blândețe. Acesta o privea cu un mister crud în ochi. Sakura era aproape vrăjită de ochii lui. Nu mai văzuse ochi așa de negrii și tăcuți de când nu îl mai văzuse pe Sasuke. Itachi aștepta un semn, în timp ce Sakura era cam pierdută. După câteva secunde, s-a trezit și a prins puțină îndrăzneală.
-Heii.. Cred că asta îți aparține.. spune Sakura arătându-i brățara găsită mai devreme.
-Itachi, era complet surprins, observând lucrul pe care îl căutare ore bune la Sakura, fata pe care o considera imatură.
-De unde ai știut că e a mea?
-Poftim? Nu-ți mai amintești? Uite, am și eu una, exact la fel.
Itachi a văzut o brățară identică la mâna Sakurei. Dintr-o dată, o amintire îndepărtată, îi colindase gândurile, iar un zâmbet copilăresc îi inundase fața.
-Itachi,mai ții minte?
-Da, acum mi-am amintit, tu erai fata aceea.
-Exact, și Sasuke mai are brățara.. Nu l-am văzut o zi fără ea la mână.
Itachi și-a ridicat surprins privirea, simțind ceva familiar în tonul ei.
-Tu știi de ce am ucis clanul.
-Da,știu, îmi pare nespus de rău.. Ce ai de gând să faci cu el?
-Ne vom confrunta oricum.. Dacă tu și Naruto sunteți în viață înseamnă că el nu are sharingan-ul Mengekyo, îl voi lăsa să câștige, și el se va întoarce în sat ca un erou.
-Nu se va mai întoarce.
-Poftim?
-Nu se va mai întoarce. Sasuke pe care îl știi tu nu mai există, ăsta e doar un obsedat psihic. Și așa, mai are ceva treabă cu Orochimaru.
-Sasuke e încă naiv, va trebui să vorbesc cu el puțin mai târziu. Tu de ce ești aici?
-Să zicem că.. Madara pare un personaj destul de interesant pentru mine... Și pentru Rem.
-Ești norocoasă că îl ai, nu te va atinge niciun vârf de cuțit.
-Oarecum.. Putem fi prieteni?
-Sigur.
S-au luat simultan în brațe și câteva minute bune, nu și-au mai dat drumul. Sakura simțea o căldură aparte în sufletul ei înghețat.
-Ce ai se gând să faci, Sakura, renunța la Deidara pentru el?
-Nu, am decis, orice ar fi, Deidara e prioritar pentru mine.. Nu știu ce mi-a făcut, dar deja parcă m-a marcat profund.
-El te-a marcat prin fapte minore, iar tu l-ai marcat prin gesturi copilărești și urme de ruj.