DeiSaku - artistul si urmele de ruj

Îi dau în dar inima mea

        Dimineața. Nimic mai frumos de atât. Deidara se trezise în zori gata pentru o noua zi anostă. După 2 luni de terminat misiuni cu succes cu Sakura, relația dintreai a început să devină ușori intensă și cu o evoluție promițătoare. Toți erau prezenți deja, Așteptându-l pe Pain. Deidara uitase complet de partenera sa,Sakura, dar și-a amintit imediat după ce a văzut-o în brațele lui Sasori care îi analizase trupul fin,catifelat și fraged..
        "Să nu-mi spui că ăsta vrea s-o fută.."
        -Hei,Sasori! Ce naiba faci acolo?
        -Relaxează-te,îi admir trupul; e perfect, ar fi păpușa mea preferată.
        -Bă las-o în pace,dacă te vede Rem,ești mort!
        -Cine-i Rem?
         Discuția luase sfârșit imediat după ce Sakura se trezise la auzirea numelui "Rem".
        -Sakura.. Ridică-te.. Îi spuse Deidara cu o anumită teamă in glas.
        -Sasori?
       -Am terminat "analizările".
        -E ok,Deidara,nu mi-a făcut nimic, îl anunțase Sakura cu un zâmbet promițător.
        "De  aveam senzația că i-a băgat mâna în chiloți?.."
        -Cine e Rem? Întrebări Itachi restabilind atmosfera.
        -Ăuu.. E un zeu pe care l-am moștenit la naștere,fiind singura din familia mea,el a fost cel care m-a protejat în toți acești ani.
        Toți se uitau suspicios la ea.

        -Ești de 2 luni în organizație și nu ai spus nimic despre asta....

 Într-un răstimp, ajunse și Pain, gata pentru Anunțarea misiunilor.
         -Știți toți ce aveți de făcut.. A,da, Deidara și Sakura, voi plecați în ținutul Ceaiului (ăsta chiar exista în Naruto) și aflați de la Yoh Kohana locul sigur unde se ascunde demonul cu 8 cozi.
        - Yon Kohana? N-am auzit înviața mea un asemenea nume (nici eu..)
        - E șeful ținutului, destul cu detaliile,la treabă.
       Deidara și Saku s-au urcat pe pasărea imensă creată de Deidara din clei și-au zburat spre ținutul Ceaiului. Cel puțin.. Spre drumul indicat de harta citită de Sakura..
       -Acum pe unde?
       -Ăă.. Da.. La dreapta..
       -Dacă o luăm la dreapta intrăm în Pădurea Eternității..
       -Eu am harta,deci, la dreapta!!
       Zborul a continuat tăcut cam 10 minute,până când... Deidara realizase că Sakura ținea harta invers...
        -Copilo, îți dai seama că ne-am rătăcit?!
       -Nuuu,stai sunt sigură..
       -Gata, iau eu harta! spuse Deidara smulgându-i brutal harta din mànă.
        Sakura s-a Așezat nervoasă în șezut și puțin roșie la față. "Cât de enervant e! E dus rău de tot,eu am plecat de aici!"
       Sakura a sărit de pe pasăre în Pădurea Eternității, Deidara "conducea" liniștit și realizase asta abia după 5 minute.
       Sakura era destul de sigură că dacă o ia de acolo poate ajuge unde trebuie. Fiind o fire încăpățânată, e destul de greu de convins.
       -Sakura..
       -Da,Rem.
       -Nebunul ăla e cam la 5 km în spatele tău și se apropie fugind.
       Sakura, o luaseră direct la fugă ~putea să comunice cu Rem prin gând~.
        -De ce tot fugi?

        -...Dacă mă prinde și mă bate?..

        -Ce ai spus? Dacă te atinge cu un singur deget, l-am ucis.
       -Nu,Rem..nu înțelegi.. Îl cam iubeees'
       -Fie.
       Sakura era epuizată după atâta fugă.
        Ești la intrarea în ținutul Focului,prințeso.. Ce îți va zice Prințul când te va prinde după ce a fugit după tine o pădure întreagă și i-ai citit harta pe dos?
        -Nu știu,Rem!! Nu suport când cineva țipă la mine..
        -E un bar la 1 km in față, nu e nimeni, Deidara nu va țipa,dar îți va zice o chestie care te v-a marca...
        -Merci, Rem.
       Sakura s-a dus la acel bar,a comandat un pahar cu vin fiert și s-a pitit într-un colț obscur al încăperi. Peste câteva minute,intră și Deidara,obosit,și agățat de câțiva copaci. A observat-o din prima pe Sakura,dar se comporta de parcă nici n-o cunoștea; și-a comandat un pahar de Whiskey, a sorbit din el, și după 5 minute s-a dus lângâ ea fără a i se face prea simțită prezența.
        -Ca să vezi pe cine am găsit aici... Murmură Deidara cu un surâs teribil de copleșitor.
Sakura tot încerca să pară calmă, dar deodată, apare fraza:
       -Sakura,ieri te-am văzut goală de sus pânâ jos..
       Deidara începu să detalieze, în timp ce Sakura era "pe jos"
       -Cineva...să...mă...u.c.i.d.ă.
      -Aș putea să il ucid eu..
       -Rem,Câți ani are?
        -21.
       -Eu am 17, super.
        Sakura, sătulă de vorbele "nebunului" , a înghițit cu o singură gură tot vinul.
       -Heii,calmează-te, nu voi spune nimănui.
       -Hai să plecăm de aici, șopti Sakura,cu ochii închiși,prinzându-l pe Deidara de încheietura mâini. La ieșirea din bar,Sakura îi ținea mână, la pieptul ei, strâns. Deidara era oarecum atins la suflet, fiind blocat în a mai rosti vreun cuvânt. Sakura, înnăbușită de emoții intense,leșinase cu un zâmbet larg pe față.
        Când s-a trezit, era în aer,în brațele lui Deidara, pe pasărea sa enormă.
        -Te-ai gândit să te trezești?
        Sakura nu i-a răspuns, doar a închis ochii și i-a apucat strâns cu mâna dreapta degetul mare de la mâna stângă. Amândoi aveau un zâmbet larg, și "comunicau" prin intermediul emoțiilor comune,imposibil de interpretat.