DeiSaku - artistul si urmele de ruj

Pe care-l săruți... pe care-l seduci?..

"Off, doamne! Cum am putut să îi spun lui Itachi una ca asta?! Deci.. Deidara mai are 2 săpămâni de trăit? Ce!? Rem, e numai vina ta!"
-Ce ți-am făcut eu, copilă?
-Eu ți-am propus asta odată, iar tu: "nu,nu,nu.nu,nu,nu,nu,nu,nunununun,nunu,nu, el e parte din trecutul meu!"
-Rem.. Cum de am intrat eu în încurcătura asta? Acum ce fac?
-Păi.. Ar cam trebui să te duci la bază... Să aflii ceva interesant.
-Ce?
Rem dispăruse brusc în conștiința Sakurei.
-Rem,unde ai plecat?
-Hey, Sakura.
-Itachi? Ce faci?!
-Șeful l-a luat pe Deidara cu el, căci avea nevoie de abilitățile sale, iar ceilalți membrii au plecat în diferite locuri. Vrei să vii cu mine până în satul Sunetului să căutăm o plantă rară medicinală pentru Kisame?
-Da.
Sakura se ridicase de jos, fiind incapabilă să își dezlipească privirea de ochii ucigători ai lui Itachi. Acesta observându-i expresia "bolnavă" se îngrijoră puțin.
-Ce e privirea asta a ta atât de profundă?
-Tu știi cât de nebuni sunt ochii tăi?
Itachi, oferindu-i un zâmbet scurt în colțul gurii, s-a apropiat de ea, șoptindu-i ceva la ureche.
-Nu la fel de nebuni ca dansul tău din acea noapte..
-Poftim?
-Te-am văzut atât de bine când te mișcai în ritm cu apa... Mult mai bine decât te-a văzut Deidara.
-M-m-m-ai văzut... Goală?
-Da,Sakura. Pentru prima dată mă seduce și pe mine o fată.
Obrăjorii Sakurei au căpătat brusc o nuanță roșie.
-Itachi.. De ce tu..
-Ce este? Chiar nu mai poți de rușine?
Itachi a pupat-o copilăros pe obrajii săi calzi. Sakura îi privea ochii, la fel de criminali ca deobicei.
"Acem ce fac? Acest om cred că are deja fantezii cu mine?"