DeiSaku - artistul si urmele de ruj

Îmi amintesc de tine

"Și.. Zic eu, ticăitul ăla stresant, efectiv nu vroia să tacă. Stau trează, neîndrăznind să mai visez pe brațele unui individ, care m-a eliberat de tot stresul și toată grija care mi-a născut-o Sasuke nepăsător și înfometat de putere. Oh, Dumnezeul meu, e numai vina lui frate-su! Dacă nu mai era el, Sasuke era normal și... și probabil nu mai era în viață... Oare să mă întorc în sat să-l înfrunt pe Danzo? Nu. Mi-e frică. Ce naib'? Am un zeu lângă mine ce nu lasă nici apa de ploaie să mă atingă... Dar totuși, nu cred că asta e problema mea, Sasuke este o nulitate pentru mine, mi-am dat seama cine este și nu merită niciun sacrificiu. Hmm.. Oare cum ar atăta Deidara în chiloți de tablă?"
-Sakura, mi-am dat seamă ca te-ai trezit după zâmbetul tău nebun.
Sakura a sărit din brațele lui Deidara direct pe jos și a început să râdă ca țoampa fără motiv, ascunzându-și toate întrebările și gàndurile nu tocmai normale.
-Te apucă?
-Lumea în care trăim e o lume frumoasăăă!!
-Ohh... Zici ca ești sora geamănă a lui Tobi.
-Ia-mă în brațe!!
-Vin-o aici.
Deidara a cules-o pe Sakura de pe jos în brațele sale puternice. Acesta îi privea buzele feminine cu dragoste deplină. Avea dorința de a le săruta.
-Deidara, cât e ora și unde suntem?
-E ora 4 și suntem într-un han, o,vai, la 12 trebuie să fim la bază.
-Hai să ne plimbăm! Îmi plac plimbările lungi și liniștitoare mai mult ca orice.
-Bine, facem cum spui tu.
Deidara și Sakura au ieșit ca niște zurlii din han, cu zâmbete largi înflorite pe fața. ~Deidara era îndrăgostit mort de Sakura, iar ea era într-o dezordine totală; îl iubea pe Deidara, dar simțea că avea sentimente și treburi neterminate cu Itachi.
Intr-un moment de neatenție,Sakura i-a pus piedică lui Deidara, iar acesta a căzut cu fața de pământ.
-Dorește-ți să nu te prind...hmm
Sakura a început să zburde prin împrejurime și Deidara după ea. Doi copii în trup de adult.. Altcumva nu ai cum să îi descrii. Se simt perfect în pielea lor.. S-ar putea cicăli o eternitate fără să se sature unul de altul.
Într-un moment de neatenție, Deidara a prins-o pe ea de cap, făcănd-o să-și piardă echilibrul. Sakura mervosă, a ripostat, și i-a luat calma cu care avea prins o jumătate de păr în vârful capului. Deidara s-a retras în spate cu un râset de copil. Sakura a rămas înpietrită văzându-l pe Deidara într-o ipostază fermecătoare.
-Cât de lung și des e părul tău și ce culoare ireală are. De ce ți-l prinzi în vârful capului?
-Ăsta e stilul meu,hmm, al tău e până la jumătatea spatelui, iar al meu e până la fund.
-Taci.
Sakura a trecut scrptică pe lângă el, încercând să pară cât de cât indiferentă. Acesta, la momentul potrivit, i-a pus o pedică, iar aceasta a căzut într-o poziție de înot. Deidara bucuros de fapta realizată, a luat-o la fugă. Sakura, înainte să se trezească, a observat prezența unui obiect familiar lângă ea, o brățară neagră cusută manual cu o mărgică roșie.
-Brățara asta, e ca cea de la mâna mea, uitasem că o am.. Stai.. Nu cumva? Îmi amintesc de ea! E de la Itachi.. Off,îmi amintesc de el..Aveam 5 ani atunci când l-am văzut pentru prima și ultima oară, înainte să plece din sat.