Doar tu! // ff. Miraculous

Capitolul 1

♡Marinette♡

          Simt două mâini ce îmi cuprind talia și mă ridică în aer. Încep a chicoti și imediat îi văd fața iubitului meu, Luka.

—Heiii, sunt grea, lasă-mă joos. Spun eu mai mult chicotind și fiind jenată de ipostaza în care mă aflam.

—Nu ești grea, iubito, termină. Spune și imediat simt pământul sub picioarele mele și două buze moi dându-mi un sărut dulce și scurt. Ești pregătită pentru clasa a douăsprezecea? Întreabă privindu-mă drăgăstos, încă având mâinile pe talia mea.

—Mai mult decât pregătită! Am de gând să mă bucur de ultimul an de liceu la maxim. Spun bucuroasă, în timp ce pornim amândoi spre liceu. Păcat că nu suntem în aceeași clasă. Mormăi cu o urmă de tristețe în glas. Dar nu-i problemă, ne vom vedea în fiecare pauză și tot nu vei scăpa de mine. Spun, iar el surâde la spusele mele.

          După scurt timp ajungem la liceu. Ultimul an de liceu va fi foarte greu. Din cauza examenelor, dar mai ales că va trebui să mă despart de colegii mei, de Alya și Chloé, de Nino, și mai ales de cel mai bun prieten al meu, Adrien. Toți au impresia că eu și Adrien suntem împreună, însă noi suntem doar cei mai buni prieteni, la fel cum sunt și tatăl său și mama mea.

          Mama și tatăl său sunt foarte diferiți unul de celălalt. Ei sunt prieteni de la liceul, spre deosebire de mine și Adrien, care am crescut împreună. Tatăl său, Gabriel Agreste, este un renumit designer de modă, iar mama, Sabine Cheng, este doar un bucătar renumit din Paris, dar ea preferă să gătească mai mult prăjituri și deserturi, însă orice gătește ea e delicios.

          Înainte să ne despărțim și să mergem fiecare în clasa sa, Luka îmi oferă un sărut scurt și îmi spune că ne vom vedea în pauză, eu aprobând din cap. Eu și Luka nu suntem împreună de foarte mult timp, de aproximativ două luni, însă m-am atașat foarte mult de el. Am ajuns să fim împreună dintr-o provocare, pe când jucam adevăr și provocare cu colegii în curte, împreună cu cealaltă clasă de a doișpea, clasa lui. Adrien are o problemă cu Luka, și spune că i se pare dubios și nu îi transmite încredere, însă eu cred că e doar gelos că nu mai petrec așa mult timp cu el.

—Te-a adus iubi bubi la școală? Întreabă miștocarul de Adrien Agreste.

—Să îi mulțumim mâini tale drepte că nu îți iau încă hormonii razna, Agreste. Spune Alya din spatele lui amuzată, făcându-mă să chicotesc, iar pe Adrien să pufnească nervos.

          Merg râzând spre Alya și îi dau o îmbrățișare strânsă. Nu am mai văzut-o din iulie, de când a plecat la mare cu familia ei și sincer mi-a fost dor de ea enorm.

—Heeeei! Eu nu primesc nimic deci? Aud vocea pițigăiată a prietenei mele blonde și nebune, Chloé. Nu ne-am mai văzut de o lună și deja ai și uitat de mine?

—Nu am cum să uit de tine, Chloé. Spun entuziasmată când îmi văd prietena și alerg spre ea, dându-i și ei o îmbrățișare strânsă, alăturându-se și Alya.

—Ok, deci în povestea asta doar eu sfârșesc neîmbrățișat? Spune Adrien, vrând să pară ca un cățeluș uitat în ploaie, făcând botic.

—Fi bărbat, Agreste. Se aude vocea lui Nino, apoi îl vedem intrând în clasă.

—Iubitule! Tresare Alya când îl vede, alergând spre prințul ei. Din câte am înțeles, cei doi nu s-au mai văzut din august. Aaaa, ce dor mi-a fost de tine. Țipă Alya, pupăcindu-i toată fața.

—Vreau și eu. Spune Adrien privindu-i, apoi privindu-mă pe mine, având încă ochii și boticul acela de cățeluș.

—Okay, Adrien. Trebuie să-ți găsim o iubită. Îl bat ușor pe umăr pe prietenul meu, după ce m-am așezat cu el în bancă.

          Orele au trecut destul de repede. În pauze stând cu Luka, Alya și Nino, Chloé, și ultimele două pauze și cu Adrien, convingându-l cu greu, pentru că nu-l prea înghite pe Luka. Chiar trebuie să-i găsesc o iubită. El și Chloé s-ar potrivi. Doi blonzi, nebuni, care au nevoie gravă de afecțiune.
—Ai planuri pentru azi? Mă întreabă colegul meu de bancă, în timp ce îmi strâng lucrurile, el făcând la fel.

—Da, merg cu Alya la cumpărături, apoi să bem un suc. Spun aruncându-mi ghiozdanul pe umăr. Poți veni și tu. Continui amuzată, știind cât de tare urăște cumpărăturile.

—Pas. O să merg probabil la Nino și o să jucăm jocuri video. Spune în timp ce face la fel cu ghiozdanul său. Ne vedem mâine blunetto.

—Pa, blondule! Spun amuzată, înainte să ne despărțim amândoi la ieșirea din liceu.

☆Adrien☆

—Ai chef de niște jocuri video, bro? Mă întreabă prietenul meu, însă eu nu eram deloc atent la el. Hei! Pământul către Adrien Agreste! Continuă amuzat. La ce te uiți? Spune apoi se uită în aceeași direcție ca și mine. Aia e Chloé..? Întreabă oarecum șocat.

—.. și Luka? Continui eu la fel de șocat privindu-i pe cei doi în parc, ținându-se în brațe și arătând ca doi îndrăgostiți. Marinette trebuia neapărat să vadă asta. Spun și îmi scot telefonul din buzunar și captez momentul, și când eram pe cale să apăs SEND, prietenul meu mă oprește.

—Adrien, chiar crezi că e o idee bună să te bagi în relația lor? Spune acesta, încă ținându-mă de încheietură.

—Marinette nu merită așa ceva, și trebuie să afle despre asta. I-am spus de la bun început că mi se pare ceva ciudat cu tipul ăsta, însă nu ma ascultat, niciodată nu o face. Spun, deja simțind cum nervii îmi acaparează corpul. Mereu încerc să am grijă de ea, însă e prea încăpățânată.

—Ușor frate. Dacă mai continui așa, o să-ți iasă fum pe urechi. Știu că o placi, și că dacă află despre asta va fi ocazia perfectă să mărturisești, însă chiar ai vrea să o vezi cu inima frântă când va vedea poza?

        Ceea ce a spus e adevărat.. Însă nu pot lăsa lucrurile așa. Știu că e prietena mea cea mai bună, și ne știm de când eram mici, însă simt ceva foarte puternic pentru ea. O plac enorm de mult, de fiecare dată când o văd intrând pe ușa clasei, simt fluturași în burtă și mi se aprind călcâiele. O văd și o aud doar pe ea.

♡Alya♡

—Poftim?! Aproape țip la telefon, șocată de veștile pe care tocmai le-am aflat. Nenorociții, să vezi ce mă afund eu în părul lor.. Spun privind în jur, sperând ca prietena mea să nu mă audă din cabina de probă. Cum îi spunem?

—Habar nu am, însă va trebui să facem cumva. Continuă Nino.

—Nu putem lăsa lucrurile așa, nu o putem lăsa să stea cu un așa nenorocit. Îl aud pe Adrien nervos.

—Bine, vine Marinette. Facem noi cumva, pa. Spun grăbită și inchid apelul când îmi văd prietena ieșind din cabina de probă. Deeci? Spun făcând referire la blugii pe care tocmai i-a probat.

—Îmi plac mult, îi cumpăr. O să-i port la întâlnirea de mâine cu Luka. Spune ea bucuroasă, și merge spre casă, să-i plătească.
          Înghit subtil în sec și îmi urmăresc prietena cu privirea. "În niciun caz nu o voi lăsa să meargă mâine la întâlnirea aia!". Îmi spun în gând, apoi merg după ea.