Doar tu! // ff. Miraculous

Capitolul 8

—Aaa, nu-mi vine să cred, Marinette Dupain-Împiedicato! Începe Chloé să țipe în gura mare, atunci când mă împiedic și o dărâm cu tot cu prânzul ei. E o rochie nouă, a costat mai mult decât toată viața ta!

—Î-Îmi pare rău, Chloé. Spun panicată și o ajut să se ridice.

—Ughh, dispari din calea mea! Mă împinge, și o ia la pași grăbiți spre ieșirea din cantină.

—De când a devenit Chloé atât de nesuferită? Întreabă Alya, ajutându-mă să adun mâncarea de pe jos. Probabil de când a aflat ce se întâmplă între tine și Adrien, știi doar cât de obsedată e de el.

          Rămân blocată, la ce bazaconii scoate Alya pe gură. Doar pentru că ne-am sărutat de 2 ori și am dormit la el o singură dată, fiind nevoită din cauza acelei furtuni, asta nu înseamnă că eu și Adrien avem ceva. Suntem doar prieteni.

—Între mine și Adrien nu se întâmplă nimic, Alya. Spun mergând spre coșul de gunoi, aruncând resturile. Suntem doar prieteni.

—Oh, haide Marinette. Am văzut felul în care vă priviți, iar "prietenii" nu se privesc în felul ăsta. Spune mimând ghilimelele. Că tot vorbeam..

          Își îndreaptă privirea spre ușă, de unde se îndreaptă spre noi Adrien, fiind foarte vesel și vioi.

—Bună fetelor. Spune acesta și își așează o mână pe după umerii mei.

—Ce naiba faci, Adrien? Spun panicată, îndepărtându-i mâna.

—A da, uitasem.. Mormăie.

          Moment în care îmi prinde bărbia cu două degete, și îmi dă un sărut scurt și apăsat.
          Mă înroșesc toată, în timp ce acesta avea un mare zâmbet pe buze. Alya ne privea șocată, zâmbind cu gura până la urechi. Îmi întorc privirea prin sală, și din fericire nimeni nu a observat.

—Vrei să-ți dau una? Spun nervoasă, însă încercam să-mi ascund roșeața.

—Așa mai face ea. Spune Adrien amuzat, privind-o pe Alya care râdea.

          Îl vedem pe Nino alergând spre noi, având o față de parcă a văzut o fantomă.

—Trebuie să vedeți asta! Spune și o ia pe Alya de mână și o trage după el, eu și Adrien urmându-i.

—Ce s-a întâmplat? Întreb încercând să țin pasul cu ei. Pentru că eram cea mai scundă, în timp ce ei fac un pas, eu trebuie să fac vreo trei.

          Ajungem lângă dulapul meu, care era plin cu graffiti cu tot felul de porecle răutăcioase. Nu are rost să le înșirui, pentru că în momentul acesta simt că intru în pământ de rușine.

—Cine a făcut asta?! Întreabă Adrien printre dinți.

          Îl zărește pe Luka, care ne privea râzând, la fel ca toți ceilalți. Cine m-ar putea urî atât de tare încât să facă asta?

—Nu merită. Spun și îl opresc pe Adrien care era pornit să meargă spre Luka și să-l învețe o lecție.

—Oh, ba da. Merită mult mai mult din ce i-aș putea face eu. Spune privindu-l în continuare. Și o să mă asigur că primește ceea ce merită.