Inceputul inceputului

169 13 0
                                    

Nu stiu ce imi e scris in stele/ Nu stiu ce se va intampla/ N-ascult de gurile rele/ Intr-o zi ne vom vedea

Nu stiu care-i al tau nume/ Dar sa-l stiu eu imi doresc/ Si nu stiu cui ii voi spune/ Pe viitor un Te iubesc!

Nu stiu cum arati, ce-ti place/ Dar esti acolo undeva/ Nu stiu ce amandoi vom face/ Momentan esti cineva

Mereu ma gandesc la tine/ Cand vad doi ca se saruta/ Poate si tu te gandesti la mine/ Sa-ti ofer dragostea-mi multa

Vreau in brate sa ma ti/ Pe frunte sa ma saruti/ Langa mine tu sa fi/ Si mereu sa ma ajuti

Sa ma cunosti cu adevarat/ Si sa nu avem secrete/ Sa-mi vezi sufletul curat/ Pur si nu plin de defecte

Sa trecem amandoi prin viata/ Tanandu-ne de mana/ Cu un zambet larg pe fata/ Pana cand voi fi batrana

Nu stiu daca te-am vazut/ Pana acum in viata mea/ Nu stiu de ne-am cunoscut/ Sau cand se va intampla

Eu sper ca acum esti bine/ Si ca nu esti deloc trist/ Chiar daca ma stii pe mine/ Sau de nu stii ca exist

Stiu doar ca ai sa ma iubesti/ Ca te voi vedea perfect/ Si cand dulce ai sa imi zambesti/ Nu vei avea nici un defect

Stiu ca n-ai sa ma ranesti/ Ca iubirea n-o sa doara/ Ca mereu ai sa ma doresti/ Ca povestea n-o sa moara

Si chiar daca esti departe/ Simt ca-mi mangai inima/ Cu gandul ca poate, poate/ Intr-o zi ne vom vedea

Chiar de nu esti langa mine/ Candva am sa te gasesc/ O sa vin cumva la tine/ Nu ne stim, dar... Te iubesc!

Bun. Gata. Am terminat-o. Ador sa compun. E ca si cum creierul face o pauza si lasa inima sa vorbeasca. Tot ce scriu sunt sentimentele mele, gandurile mele adanc ascunse undeva de care nici eu nu stiu. Nu vad nimic ce se intampla in jurul meu. Imi i-a putin pana pornesc si fac prima strofa, dar apoi nu ma mai opresc. E ca si cum as fi tinut in mine unele lucruri foarte mult timp si acum le scot afara si ma simt libera, simt ca zbor, ma simt speciala. Simt ca nimeni in lumea asta nu va putea face aceasi poezie. E ca si cum va dau o cheie din mintea mea si pe usa scrie: Bine ati venit in mintea lui Alice! Distrati-va! E un sentiment foarte frumos atunci cand creierul preia comanda si citesti ce ai scris si te intrebi: De unde am mai scos-o si pe asta?

Care e faza cu poezia asta? De mica mi-am dorit sa cunosc un print. Sa fie perfect si sa ma ia cu un cal alb sa mergem spre rasarit in timp ce mancam inghetata. Acum nu mai vreau la fel dar esenta e tot aia. Vreau sa intalnesc acea persoana speciala. Acea persoana care ramane langa tine cand toti ceilalti plecaca pentru ca te iubeste asa cum esti. I poti spune mii de complimente si cuvinte frumoase si tot nu se termina, tot mai are o calitate de care nu ai pomenit. Acea persoana pentru care nici mii de Te iubesc! nu sunt de ajuns sa exprimi ce simti pentru ea. Acea persoana care iti apare brusc in ganduri chiar daca te gandeai la ceva cu totul diferit. Acea persoana care face cosmarurile sa devina vise pe care nu vrei sa le uiti. Acea persoana care te ajuta sa te ridici chiar daca se impinge pe el in jos. Acea persoana care are incredere in tine indiferent ce faci sau spui. Acea persoana care te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insuti si stie ce gandesti chiar daca nu ii spui. Acea persoana care iti spune totul chiar daca tu nu ii spui nimic. Acea persoana care se pune in fata oricarui val ca sa nu te loveasca pe tine. Acea persoana care iti doreste tot binele din lume si lupta pentru el. Acea persoana care poate sa iti incalzeasca sufletul doar cu un zambet. Acea persoana care prefera sa moara decat sa te vada ca suferi. Acea persoana de la care nu trebuie sa iti iei niciodata adio. Acea persoana in fata careia nu trebuie sa te scuzi. Acea persoana care te face sa te simti in mii de moduri diferite in mai putin de o secunda. E o persoana ce face astea si mult mai multe pentru fiecare din noi. Trebuie doar sa o gasim. Maine e prima mea zi de facultate. Daca destinul tine cu mine as putea sa il intalnesc acolo. Am 18 ani si nu am avut pana acum nici un iubit. Eu cred ca trebuie sa astept pana gasesc acea persoana si imi e frica sa ma gandesc ca nu o voi face.

Merg la facultatea de medicina . Am avut mai multe motive sa o aleg. Inca de cand eram mica mi-a placut biologia si am fost buna la ea. Puneam foarte multe intrebari si eram foarte curioasa cum functioneaza corpul meu. In fiecare zi invat ceva nou. Daca ma pusi sa laeg o materie pe care sa o practic zi si noapte si sa scap de restul as alege biologia. Sigur nu imi vad viata ca un chirurg pentru ca imi e teama de ace si nu ma impac bine cu sangele, dar sint si alte modalitati prin care pot sa ajut oamenii. Poate pot sa o impac cu dragostea mea de copii si sa devin pediatru, sau medic de familie. Nu stiu inca ce fel de medic vreau sa devin. Imi place sa ajut lume si o sa fie bine pentru ca o sa pot sa imi tratez propria familie. Ce stiu insa e ca indiferent cat de mult as lucra o sa imi gasesc timp pentru lururile mice care ma fac fericita: familia, prietenii si compusul.

Acum nu o duc tocmai bine la capitolul prieteni pentru ca m-am mutat ca sa stau mai aproape de facultate si parintii de servici. Am fost mereu foparte comunicativa si ma atasam usor de oamenii din jurul meu. Unii oameni apreciaza asta altii isi bat joc de ea. Face parte din meserie. O sa intalnesc maine oameni noi si sper sa imi fac prieteni.

Parintii? Mama e medic si tata avocat. Amandoi sunt niste persoane foarte bune de la care ai de invatat. Cu banii ne descurcam foarte bine, dar inca de la 14 ani imi vad parintii cam 3 ore pe zi. Pleaca devreme vin tarziu si restul zilei dorm. Sunt zile in care nici nu ii vad. Am devenit destul de independenta. Am invatat, desi greu, sa ma descurc singura. Nu imi place singuratatea, dar a trebuit sa ma obijnuiesc cu ea. Parintii mei au un numar foarte mare de zile de concediu si mergem in vacanta undeva, sau isi iau liber daca e vre-o urgenta si am nevoie de ei.

Casa asta? Imi place. E mai mare ca cealalta. Avem o piscina mare in curte pe care am folosit-o toata vara. Avem cateva flori, cativa copaci, un balansoar si o masa cu scaune pentru cand mancam afara. Casa e foarte luxoasa. Mama si tata au un dormitor mare, eu am camera mea, fiecare avem baia noastra, o bucatarie mare, o sufragerie in care primim oaspetii. Camera mea are destule chestii incat nu ies din ea decat pana in bucatarie si la baie. Am televizor, calculator, patul, o bibioteca prina cu carti, dulapuri pline cu hane si cu obiecte. Nu prea sunt genul de fata care sta tot timpul in mall si are o mie de haine. Am strictur necesar, dar sunt de caliatate. Prefer sa imi cumpar ceva scump,dar sa stiu ca e bun. Baia mea e plina de tot felul de sampoane si de produse de corp. Am destul de multe parfumuri si cateva rujuri.

Eu sunt genul de persoana care gandeste prea mult si se lungeste cu vorba. Ca acum. E tarziu si maine trebuie sa ma trezesc drevreme, doar nu vreau sa intarzii din prima zi. Doar o noapte ma desparte de ziua de maine., O noapte de sperante, visuri si asteptari. Maine e o noua zi, un nou inceput...

Te iubesc!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum