La piscina

57 4 5
                                    

James s-a tinut de promisiune si a venit si urmatoarea zi. A venit in fiecare zi. A avut grija sa imi povesteasca fiecare eveniment de la care am lipsit. Era foarte grijuliu cu mine, obsesiv de grijuliu. Ma atentiona sa imi iau pastila, imi dadea pauze dese si lungi chiar daca eu puteam tine pasul, ma intreba din 5 in 5 minute daca imi e foame sau sete, pe scurt ma trata ca pe un bebelus. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut cand am avut frisoane. Nu sunt o masochista si nu vreau sa fiu racita toata viata, dar atunci cand i-am zis ca imi e frig a venit si m-a luat in brate si am adormit la pieptul lui cald. Imi placea faptul ca eram singuri. Puteam sa ne holbam unul la altul fara sa ne ingrijoram de faptul ca cineva ar intele ceva din purtarea noastra. Eram doar prieteni. Am vorbit destul de mult si am ras si mai mult, dar cuvintele nu erau importante atata timp cat ii puteam vedea ochii. Cat tine ochii deschisi era mai usor de citit ca o carte. Puteam sa imi dau seama ce simte ca si cum m-as fi uitat in sufletul lui. Un singur lucru nu puteam sa vad si acela era daca ma iubeste. Sau poate nu voiam sa vad.

Am facut o multime de activitati in grup. Tot ce faceam, faceam impreuna si ne simteam bine. Ador sa stau impreuna cu ei, dar azi nu. De ce? Pai astazi facem o activitate de grup care nu imi place. Mergem la piscina, iar eu nu stiu sa inot. Oare de ce sunt asa lipsita de talente?  Stiu doar da fac afurisitele astea de poezii.  Si se poate numii talent faptul ca ma fac de ras de fiecare data cand imi pasa cu adevarat de ceva?
Am hotarat sa merg. O sa stau pe sezlong si o sa ma uit la ei.  Nu o sa pierd ocazia sa il vad pe James doar in slipi.  Ah,  la ce ma gandesc si eu!  Sunt in fata complexului unde am hotarat ca o sa mergem.  Intru si ma uit in jur dupa cineva cunoscut.  Eram prima.  M-am asezat pe o canapea si am asteptat.
Nu a trebuit sa astept mult.  Usa s-a deschis si el a aparut.  Cu parul lui perfect,  cu ochii lui albastrii fixandu-ma,  aratand asa de relaxat si de natural.  A venit direct spre mine si s-a azezat in stanga mea.  Isi pune mana dreapta pe piciorul meu si inchisr ochii lasandu-se pe spate. 
De ce?  De ce si-a pus mana pe piciorul meu? Nu ca m-ar deranja,  dar nu are nici o logica.  Poate ca nu si-a dat seama... Dar fix atunci deschise ochii si se uita atent la mana lui.  Am crezut ca o sa isi retraga mana,  dar a facut cel mai neasteptat lucru...  S-a apropiat de mine.  Mai mult... Tot mai mult.  Era atat de aproape.  Am inghetat. Eram agitata,  panicata chiar si aveam curent electric in loc de sange.  Tocmai am fost bagata in priza. Buzele noastre urmau sa se atinga cand Jake intra pe usa.
De ce?  Destinul ma uraste.  Va intrebati ce fac acum?  Pai ma chinui sa imi canalizez toata ura pentru cea mai puternica privire furioasa din lume.  As vrea sa sar si sa ii rup gatul.  Bla,  bla,  bla, e pretenul tau cel mai bun,  bla,  bla,  bla,  o sa imi para rau mai tarziu.  Inspira,  expira.  M-am uitat in ochii lui James si toata furia mi-a parasit corpul. 

Jake, Jake, Jake... De ar stii cat de aproape a fost de a fi dezmembrat. Daca tine la membrele lui nu ar mai trebuii sa mai faca asta o data. Oricum ce s-a intamplat? Sau mai bine zis cum s-a intamplat. Sunt eu nebuna sau urma sa ne sarutam? Sunt total confuza. 

De cand a venit Jake si pana au venit toti nu a mai fost liniste o secunda. Poate ca asa si trebuia sa fie. Nu m-am mai uitat in ochii lui James. Sunt intr-un fel rusinata. Cand ne-am adunat toti am pornit spre un fel de receptie. James a vorbit cu o fata de acolo si i-a dat niste bani. Acea tipa suferea si ea de sindromul James la fel ca mine. Se holba adanc in ochii lui si parea in transa. Dar el nu se uita la ea. El ma fixa pe mine cu privirea. Ma uitam la zambetului lui sprintar si deodata stiu ca undeva acolo s-a nascut un unicorn, sunt 5 curcubee in acelasi loc si ploua cu monede de aur. Cand ma trezesc la realitate el lua privirea de la mine doar ca sa se uite la ceas. Ochii lui devenira pret de cateva secunde verzi, dar nu am apucat sa ii studiez prea bine ca ma fixa iar cu privirea si se transformara in albastrii. 

- Iti dam banii inapoi acum sau cand iesim?

Vocea Tarrei ma seperie. Uitasem ca erau si ei colo. Eram doar eu, James si Universul. Oare de asta se uita la mine? Astepta sa ii dau banii... si eu stateam ca proasta si ma holbam la el.

Te iubesc!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum