Acum stiu cum se simt iepurii. Sar tota ziua intr-un picior prin toata casa si ma agat de marginile peretilor, de tocul usilor si de alte lucruri ca sa pot sta in picioare. Cred ca o sa bat recordul la statul intr-un picior. Sincer nu ma asteptam ca situatia asta sa aiba o parte buna, dar la fel ca atunci cand am fost racita James e mereu aici. Partea enervanta insa e ca zilele trec, iar el devine din ce in ce mai perfect. Am aflat ca stie sa gateasca si inca foarte bine. Ma trateaza ca pe o printesa. Imi aduce mancarea la pat si orice altceva as avea nevoie, face tot ce il rog sa faca, ba chiar mai mult. Cert e ca tine la mine, ii pasa si pentru mine conteaza. Mama s-a intors la servici pentru ca James o face sa stea degeaba grabindu-se sa faca el tot. A stat totusi acasa cateva zile si am apucat sa vorbesc cu ea. I-am spus de James, dar ea a avut un zmabet superior de parca stie ceva ce eu nu stiu. Sa zicem ca era vorba despre faptul ca are mai multa experienta ca mine, sau ca i se pare dragut, dar de ce nu mi-a zis ? A stat si se holba la mine cu un zambet superior, daca era ceva subtil eu nu m-am prins.
Astazi e o zi speciala. De ce ? Pai James nu vine azi la mine si mama e la servici. Foarte dragut nu e asa ? Nu stiu de ce nu vine azi. A zis ca are putina treaba si apoi se ravanseaza si ma plimba si pe mine putin la aer. As putea sa o rog pe mama sa vina mai devreme, dar nu imi place sa fiu o povara, ma descurc si singura.
Si clopotelul salvarii mele se aude. As vrea sa pot sa spun ca am zburat de fericire pana la usa, dar defapt m-am tarat cu piciorul mai incet ca un melc. Deschid usa cu un oarecare entuziasm si zambetul lui James. Parea extrem de fericit. Nu stiu ce treaba a avut de facut, dar sigur a fost una placuta.
- Buna, James.
- Buna. Ti-am zis ca azi megem sa ne plimbam.
- Ma duc acum sa ma schim.
- Te astept sau te ajut sa ajungi la tine in camera ?
- Ma descurc.
Am topait pana la mine in camera. E frig afara. Imi iau o bluza cu maneca lunga, o pereche de blugi si o geaca in caz ca ploua. James o sa fie pe post de carja umana. Ma tinea de subtiori si practice ma cara, doar ca uneori mai atingeam si eu pamantul. Ar putea fi numit sarit, dar el ma tragea in sus. Arata oarecum amuzant, dar era obositor. Totusi merita caci aveam nevoie ca aerul acesta curat sa imi umple plamanii. Chestia e ca nu stiam unde mergem si nici nu prea aveam o dorinta arzatoare sa intreb, dar ne-am oprit in fata unei case mari.
- Mmmm... Unde suntem?
- Acasa la mine.
Uitasem ca nu am fost niciodata acasa la el. Si ce casa are... E de cel putin patru ori mai mare decat a mea. Eu stiam practic ca are o conditie materiala buna, dar asta e exagerat. Am fost acasa la Nick si am ramas impresionata, dar asta e la fel de mare ca un castel. Ma astept ca servitorii lui sa iasa in intampinarea printului James. Adica de parca nu era de ajuns ca el ca intreg e practic luat din cartile de basme, acum si casa lui este. Cand o sa inceteze sa ma surprinda.
- Si mai exact ce cautam acasa la tine ?
- Pai eram pe aproape si am zis sa trec sa verific ceva.
- Ok... Cand o sa imi spui ce ai facut inainte sa vi la mine.
- Cand ne intoarcem. Promit.
M-a ajutat sa topai pana la usa de la intrarea in casa lui. A descuiat-o cu dexteritate si a deschis usa. Tavanul era incredibil de inalt si camera in care am intrat era foarte intunecoasa. El i-a repezit la intrerupator si BOOM! Timpul s-a oprit in loc. Asta are logica. Prietenii mei stateau in mijlocul camerii care era decorate cu tot felul de chestii si pe masa din fata lor se aflau un numar gigantic de cutii de pizza. Pentru mine arata ca ziua perfecta. Cum am putut sa uita ca e ziua mea ? Probabil toata chestia cu coma m-a derutat. Acum uite-mi prietenii urland din toti ranchiunii La multi ani !!! cu niste zambete largi pe fata.
