Am avut dreptate. Chiar ma integrez in grupul asta. Glumele curg usor si zambetul nu imi lipseste de pe fata. Ma simt bine in preajma lor. Am stat destul de mult cu ei incat sa ii cunosc destul de ine pe toti. Suntem foarte buni prieteni.
Tarra este foarte de treaba. E responsabila, independenta si hotarata. Site ce vrea si in ce directie se indreapta viata ei. Este genul de persoana pe care te bazezi sa organizeze ceva. Persoana care ajunge intotdeauna la fix, care nu intarzie niciodata. Persoana care nu uita lucrurile importane te care trebuie sa le faca. Nu fuge de responsabilitati si e mereu gata sa infrunte consecintele faptelor ei. E o persoana foarte sincera si iti spune totul in fata. E usor sa vorbesti cu ea pentru ca nu trebuie sa te ingrijorezi pentru intelesul vorbelor ei.
In privinta lui Emily nu mi-am schimbat parerea: e adorabila. E o persoana care vorbeste foarte mult. Daca esti plictisit sau nu stii ce sa spui poti sa te bazezi pe ea sa gaseasca un subiect de vorbit. Uneori vorbeste atat de mult incat incepe sa spuna prostii. Spune cuvinte cu dublu sens si cand isi da seama de asta devine deodata rosi in obraju, isi musca buza de jos si isi acopera fata cu parul. E adorabila cand face asta. Are o inocenta exagerata care ma face sa vreau sa o imbratisez. De fiecare data cand se rusineaza devine adorabila.
Despre Nick nu pot sa spun prea multe. Nu e foarte vorbaret. Inca pastreaza aparenta de baiat dur. Sincer nu m-a surprins faptul ca are o motocicleta. Mie nu pre imi plac motocicletele pentru ca nu sunt sigure. Singurul lucru care imi arata ca faptul ca e dur e doar o aparenta este iubirea lui pentru Emily. Ei au o dragoste tacuta. Se tin delicat de mana si nu i-am vazut nocioadata sarutandu-se, dar cand ma uit in ochii lor paot simtii dragostea si conexiunea dintre ei. Dragostea lor se vede in micile lucruri. Atuci cand mainile lor se ating din intamplare si ea roseste si el se uita in alta parte. Atunci cand se privesc unul in ochii celuilalt cu atat pasiune incat o simt si eu. Atunci cand vorbesc unul despre altul ca si cum nu ar avea nici un defect... Lucrurile astea marunte sunt atat de semnificative.
Jake mi-a devenit cel mai bun prieten. Ador ca ia viata ca un joc. Poate sa scorneasca o gluma in cel mai tensionat moment. Trebuie doar sa zambeasca putin si dodata toata camera se umple de lumina. E atat de relaxat incat chiar daca ii spui ca arde casa iti raspunde: Stai calma si priveste focul. Vezi ce frumos e. E o companie placuta deoarece te face sa privesti viata prin prisma lui. Langa el grijile disapar si poti chiar sa te bucuri de fiecare moment. E si el foarte vorbaret si deschis. Nu are nici un pic de timiditate in glas.
A fost usor sa vorbesc cu Jake, la fel de usor ca respiratul. Subiectele nu se mai terminau si am ajuns sa il cunosc foarte bine. M-am bucurat sa descopar ca are incredere in mine si sa aflu unele dintre cele mai ascunse secrete ale lui, secrete pe care le mai stia doar James in calitate de cel mai bun prieten. James fiind o importanta parte din viata lui Jake discutia ajungea destul de des la el. Sincer nu ma deranja, ba chiar uneori intrebam eu cate ceva. Pana la varsta de 14 ani Jake si James erau prieteni, dar James era schimbator. Uneori era asa cum e si acum, alteori era schimbat, opusul. Jake nu stia care e motivul schimbarii, poate suferea de dubla personalitate, poate avea nervii foarte slabi, nu stie. Insa la 14 ani ambii lui parinti au murit ucisi de cineva. Nici in ziua de azi nu s-a gasit criminalul. James a suferit mult, a inceput sa petreaca mult timp pe la Jake acasa pentru ca se simtea singur si usor, usor a devenit James pe care il stiu eu acum.
Cu James insa e mai complicat. Nu vorbim niciodata singuri. Participam amandoi la discutiile in cadrul grupului. Daca ne vedem pe hol mergem unul langa altul fara sa spunem nimic. In mod normal as vorbii eu cu el, dar faptul ca de fiecare data cand stam toti la masa el se holbeaza la mine si cand ma holbez eu el intoarce privirea ma face sa tac. Adica exista vreo posibilitate sa ma urasca? Daca da, de ce? I-am facut eu ceva? Nu din cate imi aduc aminte... Si oricum.... De ce imi pasa atat de mult? Poate pentru ca nu vreau ca cineva sa fie suparat pe mine? undeva in adancul sufletului meu stiu ca nu este acesta adevaratul motiv, dar ma consolez cu el. E ceva special la el, ceva ce ma face sa ma intorc sa ma holbez la el, ceva care ma face sa aflu mai multe despre el, ceva ce ma fascineaza. Poate acel ceva are legatur cu perfectiunea lui? Poate... Asa cum ma holbam eu la el ca o disperata am descoperit un lucru interesant la el. Isi schimba culoarea ochilor din albastru in verde. Am mai vazut oameni ai caror ochii pareau o alta culoare depinzand de ce erau imbracati, dar la el depinde de stare. Cand il vad concentrat, ca scrie ceva pentru scoala, ca se gandeste la ceva intens sunt de un verde radiant. Cand il vad uitandu-se pe fereastra, cand e melancolic si cand ma priveste are ochii de un albastru ademenitor. Nu stiu de ce, dar imi place mai mult cand are ochii albastrii...
