Nu m-am gandit serios niciodata la felul in care voi murii. Eram tanara, de ce sa ma gandesc la moarte. Sunt atatea feluri diferite de a murii. Poti sa mori inecat cu o samanta, poti sa te dai cu bicicleta si sa cazi si sa mori, poti sa te imbolnavesti de una din miile de boli letale de pe Pamant sau poti murii de batranete. Multi oamnei isi doresc sa moara oricum, dar sa fie scurt, fara dureri. Eu cred ca cel mai bine e sa mori ca celalalt sa supravietuiasca, mori pentru cineva iubit, ca salvezi o viata, sa mori ca un erou. Nu multi au ocazia asta si ma bucur ca eu am facut-o.
Acum nu mai am nici o scuza. Am timp destul pentru orice. NU mai sunt distrasa de nimic si de nimeni. Nu mai conteaza absolut nimic. Sunt doar eu si cu mine. Sunt lucruri in viata pe care tot le-ai amanat si lucruri pe care le tot aveai de facut si pe care ai uitat sa le faci din cauza grijilor cotidiene. Acum am tot timplul din lume. Nu am nimic mai bun de facut.
Cand ma gandesc acum la James imi amintesc totul in legatura cu el. Cum era ordonat fiecare fir de par din frizura lui perfect ingrijita. Cum parul lui are un miros floral in timp ce pielea are un iz de vanilie. Cum se mulau sprancenele lui incercand sa exteriorizeze sentimentele din interiorul lui. Tot felul de priviri si tot felul de nuante ale ochiilor lui. Cand era trist, fericit, comfuz, surprins, entuziast sau concentrat ochii lui o exprimau intr-un mod unic si tipic lui. Incepand cu nuantele de albastru deschis si lumnos, la un verde inchis si trist sunt toate nuante ale ochilor lui ce ma ajuta sa ii privesc direct in suflet. Am ajuns sa ii cunosc sentimentele lui mai bine decat imi dau seama de ale mele. Buzele lui carnoase si parfumate ce imi soptesc dulce si senzual sa le sarut si care imi testeaza limitele rabdarii si al autocontrolului. Imi aduc aminte toate inflexiunile vocii lui inca de prima oara de cand am auzit-o. Respiratia lui calda si cu miros de menta pe care o puteam auzii cand eram aproape de el. Pot sa imi aminteasc si ritmul batailor inimii lui ina numite situatii. Era ca un imn national al inimii mele. Se putea auzii tare si clar cand stateam la pieptul lui si incercam sa imi reglez bataia inimii si respiratia dupa a lui. Pieptul lui cald unde ma simteam atat de in siguranta si unde orice problema disparea. Era mai eficient ca orice somnifer, ca orice calmant. Era suficent sa il simt langa mine. El ma calma, dar tot el ma punea in alerta. Ma facea sa simt lucruri pe care nu le-am mai simtit pana acum. Socuri de curent electric imi treceau prin intreg corpul cand ne atingeam unul pe altul. Frisoane ce veneau in valuri de caldura si geata ce ma faceau sa ma cutremur la fiecare apropiere. Tot corpul meu recationa la atingerea lui. Muschii mi se incirdau, inima o lua razna si mai avea putin si fugea la maraton, respiram greu si neregulat, stomacul mi se strangea si transpiram de emotie. O sa imi fie dor sa simt asa ceva.
O sa imi fie dor de toti. Incepand de la parintii mei cu care mi-as fi dorit sa petrec mai mult timp, la prietenii mei pe care mi-as fi dorit sa ii cunost mai din timp. Imi e dor de Tarra si de momentele in care stateam ore intregi la telefon si imi dadea sfaturi, de fiecare moment in care ne strica toata distractia spunand ca trebuie sa ne facem temele, de momentele in care sosea la minutul exact dand un exemplu de punctualitate... Imi e dor de Jake si de toate glumele lui la care razi ore intregi si care iti raman in minte si te fac sa ai un zambet larg toata ziua, de caldura si degajamentul cu care vorbeste, de loialitatea lui. Imi e dor de Em si de inocenta ei exagerata, de fiecare zambet pur, de fiecare data cand se stramba si era atat de adorabila incat mai aveai putin si o luai in brate, de fiecare replica copilaroasa si amuzanta pe care o zicea si de starea ei de comfuzie cand incepeam sa radem. Imi e dor pana si de Nick, de fiecare data cand isi incorda muschii, cand incerca sa para dur, de fiecare moment in care el statea tacut si ne privea lung, de fiecare data cand o privea pe Em ca o printesa ce trebuie ocrotita. Nu pot sa cred ca nu o sa mai ii vad. Dar cel mai dor imi e de James.
Te iubesc!/ Dar este prea tarziu/ Si imi doresc/ Acum cu tine sa fiu
As vrea iubit sa imi fii/ Si mi-as dorii ca mana mea/ Desi nu te pot simtii/ In parul tau moale sa stea
Sa stau langa tine/ Capul sa imi stea pe pieptul tau/ Atunci cand imi e bine/ Atunci candi mi e rau
Si ma uit la tine/ Inca de cand ne-am cunoscut/ Inca mai imi vine/ Si vreau sa te sarut
Dar de fiecare data/ Ceva ne opreste/ Poate acum sunt moarta/ Iubirea in mine creste
Albastrul din ochii tai/ Ma face sa ma pierd/ Imi provoaca vanatai/ Nu ma uit pe unde merg
Si simt un curent elecric/ Cand vreau sa te ating/ Este din ce in ce mai puternic/ Dar eu nu vreau sa il sting
Si chiar daca ascum sunt moarta/ Eu inca te iubesc/ Asta a fost a mea soarta/ M-as dori sa mai traiesc.
Oare chiar sunt vie? Adica pana acum ar fitrebuit sa fi ajuns ori la spital ori la morga. Poate acum ma aflu la spital si toata lumea sta in jurul meu asteptand sa ma trezesc. Oare pe cine a anuntat James? Oare parintii mei stiu unde sunt cand nici macar eu nu stiu unde sunt? Probabil. Poate e mai bine pentru mine dact pentru ei. Ei cred ca sunt moarta si ii doare. Eu stiu ca ei sunt bine si sunt fericita. Asta daca m-au ridicat de pe jos deja, dar a trecut destul timp. Si daca o sa ma trezesc... Oare cat de ranita sunt. Oare o sa am prima mea operatie? Sunt nebuna ca sunt entuziasmata in privinta asta? Cred ca e mai bine ca sunt in vid si nu stiu nimic. Nu stiu, dar asta nu inseamna ca nu imi pasa.
Dupa... habar nu am cat timp in care am fredonat in cap melodii ciudate... Se adude un zgomot. Nu, nu sunt nebuna. Chiar s-a auzit ceva. Aud. Aud. Nu sunt moarta. Acum sper sa nu imi imaginez asta. As fi foarte dezamagita. Dar cred ca nu sun nebuna. Se aude un ticait. Nu e un ceas, dar bate regulat. E o inima. Dar oare cum de pot eu auzii o inima? Ori e atat de aproape si nu vad pe nimeni sa se urce pe un pacient astfel incat sa ii pot auzii inima, ori e chestia aia cand un simt lipseste celalalte devin mai bune. L amine au disparut toate inafara de asta, deci ar trebui sa aud si pe frecventa cainilor. Din cand in cand mai aud miscare. Cineva se misca in jurul meu. Uneori se mai ridica in picioare si mai merge. Ii aud pasii, dar nu stiu cine e. Ii pot auzii si repiratiile. Respira greu si ofteaza des. Jumatate din mine vrea ca aceasta persoana sa fie James, proabil jumatatea egoista, dar cealalta jumatate isi doreste ca James sa fie departe traindu-si viata fericit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, dar banuiesc ca e imposibil. Pana cand o sa aflu o sa il numesc James doar pentru mine.
Dupa mult timp in care tot ce auzeam au fost respiratul si bataia inimii lui James am inceput sa respir. Asa deodata, la fel cum a revenit si auzul. Nu stiu unde se ducea aerul pentru ca nu imi simteam pieptul umflandu-se si dezumflandu-se, dar respiram. probabil pe nas pentru ca pot simtii mirosuri noi. E un puternic miros de medicamente si spirt. Un miros tipic de spital. Asta e de bine, dar daca as fi putut m-as fi strambat cand am simtit acest miros. Se simteau si o gramada de mirosuri noi si am incercat sa le indentific pe toate. Probabil simt un miros de ghips. Dar totusi e un miros de acolo care nu isi are locul in peisaj. Un miros care m-a facut sa ma simt vie si plina de speranta. Un miros divin pe care l-as recunoaste dintr-o mie, mirosul lui James. Vanilie de la pielea lui, izul usor de trandafiri din par si parfumul cu care era dat cand am fost la cinema, era parfumul meu preferat. Probabil e ciudat ca recunosc pe cineva dupa miros, dar faptul ca acum stiu sigur ca e James ma face etuziasta sa deshid ochii.
Dupa inca ceva timp trecut am putut sa imi simt corpul. Acum ma simteam ca o persoana normala. Imi simteam corpul si era clar ca sunt vie. Acum simteam cand respiram. Am incercat sa ma misc si nu am reusit. Usor, usor am inceput sa simt durerea cumplita din partea stanga. Era de asteptat. Piciorul stang era bagat in ghips, asa cum imi imaginasem. Defapt credeam ca o sa fie mai rau. Apoi am intrat in extaz. James ma tinea de mana. Mana mea dreapta se afla intre mainile lui calde si puternice. Apoi am realizat ca o picatura de ceva lichid a cazut pe mana mea dreapta. Mana mea era uda. Am ascultat cu atentie. James plangea. Chiar plangea. Am incetat sa incerc sa deschid ochii. Nu vreau sa il vad asa. Dar o sa stea si sa planga din cauza mea pana cand o sa ma trezesc. Si eu sunt aici din cauza lui, dar nu asta ma intereseaza. Imi pasa ca el plange si ca e trist. Trebuie sa deschid ochii. Trebuie...
