🪷cenușăreasa mea 🪷

🪷6🪷

☆ Autor pov ☆

Au trecut câteva zile în care starea de sănătate tatălui lui Taehyung este mai rea,culoarea sa începe să pălească, iar cheful sau de viață cel îl avea înainte nu mai este aproape deloc în el.

Taehyung coboară scările care duc la dormitorul său, însă plânsetu-l cuiva,mai exact al "mamei lui" îl face să se oprească, vrând să afle pe ce motiv mai plânge aceasta,bineînțeles mult spus plâns, dar Taehyung deja este obișnuit cu teatrul său.

— Îmi pare nespusde rău pentru ce saîntâmplat, nu știu cum de sa ajuns aici.

— Nici eu nu îmi pot da seama, însă mulțumesc că ați ajuns așa rapid,spune și își șterge acele lacrimi inexistente.

— Cu placere și încă o dată condoleanțe,spune și pleacă, apoi femeia închide ușa.

Taehyung când aude cuvântul condoleanțe deschide ușa repede și o i-a la fugă până în camera tata lui său, când ajunge înăuntru îl vede întins pe patul său zăcând fără suflare . Se apropie încet de pat pentru că picioarele nu prea îl mai țineau, iar lacrimile care îi curgeau îl făceau să aibă o durere îngrozitoare de cap ,ceea ce nu prea îl ajuta în acel moment.

Ajunge în fața patului și ia mâna tata lui său întra sa.

—T...T...Tata

Niciun răspuns.

—Tată,spune și îl mișcă puțin cu mâna cealaltă care era liberă, când vede că nu primește nici un răspuns izbucnește într-un plâns isteric,șiroaie de lacrimi i se scurg pe față până în jos, ajungând pe pieptul tata lui său,doarece are capul pe pieptu lui.

—TATĂ,TATĂ TE ROG TREZESTE-TE, TE ROG ,VREAU SĂ VII ÎNAPOI ,TATI TE ROG NU MA PĂRĂSI ȘI TU ,NU VREAU SĂ VĂ PIERD PE AMÂNDOI, TE ROG TREZESTE-TE.

În acel moment "mama lui" vine și îl apucă de gulerul tricoului de pe el și îl trage tare în spate.

— Taci dracu din gură copil nerecunoscător!

— T-Tati

— Nici un "tati" marș în camera ta acum!

—N-Nu

— AM ZIS ACUM! Țipa nebuna la el.

Taehyung nu mai spune nimic și pleacă la el în cameră încă plângând.

☆Taehyung pov☆

Nu îmi vine să cred că și el ma părăsit, am rămas fără amandoi, nu mai am pe nimeni ,asta e cea mai rea zi din viața mea.

Totul se duce de râpă de cand au venit astea în casa noastă, de ce au trebuit să vină sau de ce nu mai luat pe mine Doamne ,de ce pe el ? Familia mea.

—DE CE ,DE CE PE EL,DE CE NU EUUUU?

În momentul ăsta aveam în cap multe variante prin care îmi puteam lua viața, însă îmi e prea frica pentru a face asta. Iar vorbele mamei îmi răsună în cap,ea mi-a zis când eram mic,că dacă un om își ia viața face al mai mare păcat, ne mai ajungând în rai.