Taehyung este un biet băiat de la sat care a rămas orfan de mama de la vârsta de cinci ani. După câțiva ani tata-l lui sa recăsătorit cu o cotoroanță ce îi face viața grea lui Taehyung și ea și cele două fice ale ei. Dar toate astea se întâmplă după...
Înmormântarea doar ce se terminase, oamenii sunt mai mult de trei sferturi deja afară din curtea casei unde se află mormântul,acesta fiind plasat lângă lacul ce trece prin curtea familiei Kim. Micul băiețel ne mai fiind în preajmă de când capacul cavoului a fost pus pe vecie peste mama sa.
Lacrimile îi inundă ochii. Fiind ca și o ploaie de toamnă. Mama lui era ființa care știa cum se simte,ea era cea care la învățat multe lucruri până în acest moment la vârsta de cinci ani.
Pasiunile sale sunt identice ca ale răposate-i lui mame. Amintiri peste amintiri îi năvălesc în minte ca un vulcan ce a erupt brusc. Mama lui acum nu se mai află lângă el, lângă tatăl lui. Ce se va întâmpla cu el acum? Întrebarea asta îi tot vine în minte.
Are un tată la fel de iubitor, însă mama lui era altfel. Știe că poate discuta orice cu el, însă se simte rău să știe că ea nu se mai află cu ei.
Ar luat până și asemănările de la ea. Ea este persoana care și-a dat seama de faptul că copilul său este mult prea feminin pentru el ca băiat, însă nu a deranjat-o niciodată.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Taehyung,fiule unde ești? Se aude vocea tatălui său cel caută.
Taehyung în schimb nu răspunde,doar continuă să suspine. Tatăl său îl aude imediat, mergând spre sursa sunetului,ce provine de după crengile pletoase ale bătrânei sălcii ce se află în curtea din spatele casei.
- Fiule,este în regulă. Sunt aici. Spune tatăl acestuia și îl ia în brațe.
Cel mic îl ia la rândul lui în brațe plângând mai puternic acum. Domnul Kim nu-i spune nimic,doar îl lasă să se relaxeze, mângâindu-l pe spate , calmându-se treptat.
- Taehyung sunt aici. Mereu voi fi.
- Tati, mi-e dor de mami. Spune și se uită în ochii tatălui său.
- Și mie fiule,dar trebuie să înțelegi că mami este bine acolo unde este și se uită la noi chiar acum. Doar ști că ne iubește mult.
- Și eu o iubesc tati.
- Știu fiule știu. Dacă tu chiar o iubești cu adevărat,nu mai plânge. Mami sigur ar fi supărată dacă te-ar vedea plângând. Doar ști că nu îi plăcea acest lucru.
- Da tati știu.
- Hai să mergem să mâncăm,sigur îți este foame.
- Vreau papa,dar vom mai veni la mami?
- Normal fiule. Acum hai să mergem. Cel mic aprobă,apoi pleacă împreună de acolo.
