13th Street

52. Mă simte, mă respiră, mă savurează

     Mă privesc în oglinda plasată pe întreg peretele din sala de sport care a fost atât de atent decorată, încât nu mai seamănă deloc cu o cameră destinată sportului, ci cu o cameră de bal autentică. Într-o singură zi s-au făcut toate astea, iar eu nu am cuvinte să descriu frumusețea locului. Toată lumea poartă măști, iar acest lucru este o încântare a ochilor. Ochii mei se ivesc de după masca albă pe care o port, alunecând pe trupul meu sărutat de materialul negru al rochiei obraznice pe care am ales-o ieri dimineață când am fost târâtă prin toate magazinele din orașul nostru.

     Nu glumesc.

     Chiar am fost în fiecare nenorocit de magazin pentru niște amărâte de rochii. Coco a făcut pe puțin trei crize de nervi în diferite magazine din varii motive, Tamara a plâns într-un magazin din cauza faptului că nu i s-a potrivit culoarea rochiei cu cea a părului ei, Ariana nu a încăput nici cu tot ajutorul nostru într-o rochie de mărimea S, iar Olivia după ce a probat vreo cincisprezece rochii care i-au venit toate perfect, s-a trântit pe jos într-unul dintre cele mai scumpe magazine de genul și-a refuzat timp de-o jumătate de oră să mai facă orice altceva în afară de-a mânca două Snickers.

     În cele din urmă, fiecare din noi a reușit să găsească rochia potrivită.

     Decolteul este adânc, și nu lasă loc iluzii, ci îți oferă direct o încântare vizuală. Apoi restul materialului îmi îmbrățișează abodomenul ca un șarpe iubitor, coborând în jos până ce materialul se despică. Crăpătura care îmi dezvăluie piciorul drept începe de sus de pe coapsă, dând iluzia de indecență și nesubordonare. Brațele și picioarele îmi sunt sărutate de un material vaporos, în unele locuri fiind aproape transparent. Ținuta se încheie cu niște sandale de aceeași nuanță de abanos cu toc ascuțit și înalt.

     Zâmbetul care îmi conturează buzele este unul meschin și arogant, iar mintea îmi fuge la Noah.

     L-am vizitat azi-noapte.

     Când River a adormit în cele din urmă după ce s-a trezit dintr-un coșmar în care eu am fost actrița principală în care eram violată în fața ochilor lui, m-am ridicat din pat și dusă am fost. Julian m-a prins fix când am ieșit din garaj cu mașina lui Kike, iar o singură privire de-a sa a fost de ajuns ca să deschid ușa și să-l las să mă călăuzească. Nici măcar nu a trebuit să-i spun unde vreau să merg. Două telefoane date de Julian persoanelor potrivite și drumul meu spre salonul lui Noah a fost liber.

     Și-am jucat teatru la fel de bine ca în noaptea în care Noah m-a obligat să o fac, iar polițiștii nu au putut rezista în fața unei fete atât de distrusă emoțional. I-am dus de nas cu cartea că vreau să-i vorbesc pentru ultima dată lui Noah și să-i spun că-l iert pentru tot ce mi-a făcut. Am jucat cu toate armele, plângând și implorând, nesimțindu-mă nicio clipă prost pentru ce fac. Ura pentru Noah m-a golit de principii și Dumnezeu mi-a fost martor cum m-am transformat într-o persoană lipsită de scrupule. Dar când am intrat în salon, un zâmbet urâcios și pătat de păcat mi-a alunecat pe buze deodată cu lacrimile false.

     Dacă River l-a torturat fizic, eu l-am torturat psihic.

     Și-am savurat totul până în ultima secundă cât am stat cu el în salon.

     Nici măcar nu am tresărit când l-am văzut țintuit la pat și-ntr-o stare atât de precară. Dar, în schimb, el a părut că mai are puțin și înnebunește când și-a deschis ochii și mi-a văzut fața și zâmbetul odios, simțind apoi palma mea mângâindu-i gâtul, strângând fin. S-a impacientat, dar nu a putut vorbi, iar eu i-am apăsat cu degetul buzele, făcându-i semn din cap să o lase baltă, spunându-i în același timp că nu-l scapă nimeni.