13th Street

Clipe și momente

     Final. Ce cuvânt cu greutate.

     Zâmbesc. Chiar o fac. Ce călătorie minunată și plină de nebunie a fost toată povestea asta. Zâmbesc din nou.

     River a venit într-un moment în care nu eram prea bine cu Ake. Eram la pământ cu inspirația și nu-mi găseam pacea deloc. Ake mă chinuia prea tare, iar River îmi bântuia mintea de mult prea mult timp. A fost o luptă între faptul că nu puteam să scriu nimic la Ake și între faptul că River voia cu tot dinadinsul să iasă la lumină. Eu eram cu moralul la pământ din cauza lui Ake și voiam cu disperare să îmi găsesc drumul înapoi. Iar lupta a fost câștigată până la urmă.

     I-am cedat lui River.

     Și a fost ca o gură de aer după care am alergat fără să îmi dau seama.

     River a luat cu asalt mintea mea și a rupt barieră după barieră, devenind în scurt timp unul dintre cele mai importante personaje ale mele. Felul lui de-a fi m-a făcut să-l iubesc fără rețineri și m-a făcut să-l las să facă efectiv ce a vrut. Pentru că asta s-a întâmplat. Totul s-a învârtit în jurul dorințelor sale. Povestea asta a fost a lui de la prima propoziție până la ultima. River Masse a fost un amalgam de emoții și sentimente puternice. A fost orice a vrut el să fie și toată lumea s-a învârtit în jurul lui.
Și nu regret nimic. A ieșit o nebunie de poveste pe care o iubesc cu aceeași intensitate cu care iubesc Mii de senzații.

     13th Street a fost un început revigorant și un sfârșit împlinit.

     Iar pe parcursul ei am avut parte de toată atenția voastră. Unii dintre voi ați fost aici de la primul rând și ați rămas până la ultimul rând, trăind cu mine toate sentimentele posibile. Pentru asta mă înclin! Ați rămas mereu indiferent cât a durat să mă adun și să postez. Ați fost acolo noaptea târziu, ați fost acolo în zori, ați fost acolo la orice oră am postat. Momente pentru care vă mulțumesc din tot sufletul. De ce?

     Pentru că nimic în lume nu se compară cu sentimentul pe care-l capeți când vezi că oamenilor chiar le place ceea ce scrii. E un sentiment care îți face inima să trepideze. Nu vorbesc doar să mă aflu în treabă. E un adevăr cât se poate de real. În acele clipe dispare oboseala, dispare durerea de spate de la atâta stat în același scaun, dispare dorința de a vrea să îți bagi picioarele în tot. Tot ce rămâne e o stare de euforie pe care nu o capeți din nici o altă experiență.

     Oh, Doamne, o să credeți că m-a părăsit Grinch când o să citiți chestiile astea, dar înțelegeți, oameni buni, am acel moment în care până și Grinch îmi susține starea emoțională.:))

     Un an și zece luni. Atât a durat călătoria prin 13th Street și a fost una dintre cele mai perfecte călătorii pe care le-am avut de când scriu. Totul a început în optsprezece ianuarie și s-a terminat tot într-o zi de optsprezece. O coincidență care e cât se poate de surprinzătoare.