13th Street

4. Să te ia naiba, River Masse!

     4. Să te ia naiba, River Masse!

     River se ridică de lângă Asher, aruncându-i o privire în scârbă, apoi se întoarce și dă să vină spre mine, dar vocea spartă a lui Ash, îi oprește orice mișcare.

    — O să mă răzbun, River.

    Riv își rotește puțin capul spre el, privindu-l peste umăr și râsul lui răutăcios, se face auzit, trimițându-mi fiori reci în tot trupul. Dacă îl mai bate încă o dată pe Ash, se va termina, mult, mult mai rău.

    — Contez pe asta, Ash. Poate reușești să mă distrezi puțin când se va întâmpla, îi răspunde simplu, apoi vine direct spre mine, nemaiobosindu-se să asculte ce bolborosește Ash.

     Se lasă pe vine în fața mea, iar degetele lui îmi ating bărbia, trecând cu degetul mare peste buza mea și cred că a luat-o razna de tot. Atingerea lui este ușoară ca o până, făcându-mă să mă întreb dacă într-adevăr degetele lui sunt pe bărbia mea sau creierul meu tocmai își imaginează asta. Chiar mă atinge în felul în care o face? Nu mă mișc deloc. Ochii lui analizează atent locul și-l văd strângând din dinți. Când degetele lui îmi părăsesc bărbia, respir în sfârșit.

    — Data viitoare, nu-mi mai sta în cale. Nu vreau să răspund pentru tine, spune rapid, pe un ton lipsit de inflexiuni.

    — În primul rând nu trebuia să te bagi, răspund nervoasă, iar el își dă ochii peste cap.

    — Înainte de toate, tu și iubitul tău, ar fi trebuit să rămâneți dracului acasă, accentuează cuvântul iubit, ca și cum i-ar provoca scârbă.

    — Și să pierd ocazia de-a îți strica seara? atac înapoi, dorindu-mi să-i șterg de pe chip acea încredere de care dispune.

    — Este suficient să știu că trăiești, pentru a fi nefericit.

     Asta doare, oricum încerc eu să o dreg. Renunț să mai zic ceva. Oricum ce ar mai fi de zis? Câțiva picuri de ploaie îmi cad pe față și-n câteva secunde începe o ploaie torențială. Mă repun pe picioare, iar River face la fel. Îmi mai aruncă o privire pe care n-o pot asocia cu nimic, apoi fuge spre Julian și Kike. Coco mă prinde de braț și-o las să mă tragă după ea, iar în mintea mea se derulează într-una ultimele cuvinte ale lui Riv. Cu coada ochiului îl văd pe Ash cum se ține de Billie, prietenul lui cel mai bun, și mă bucur că are cine să-l ducă acasă.

    — Juliana, mișcă-te mai repede! îmi strigă Coco în ureche.

    — Mă strădui, îi spun, având grijă la creanga dinaintea feței mele.

     Începe să fulgere și toată lumea se panichează, împrăștiindu-se rapid spre ieșirea din pădure. Sunt udă până la piele și sper doar că apa nu va pătrunde prin ghiozdan. Am strecurat acolo aparatul de fotografiat și telefonul, când Coco mi-a pasat ghiozdanul. În mai puțin de cinci minute, ieșim din pădure și când fulgeră pe stradă în jos, imaginea  spectaculoasă, ne ia tuturor răsuflarea. Câteva râsete, apoi strigăte de fericire și atmosfera se schimbă. Începem să alergăm pe mijlocul drumului și zâmbesc nostalgic când îl văd pe River, urcându-se pe placa de skateboard, luându-și avânt și apoi gonind nebunesc de fascinant.

     — Mi-e dor... las cuvintele să-mi părăsească buzele, dar șoptesc atât de încet încât doar inima mea le aude.

     Strâng din dinți și apoi renunț la gândurile tâmpite și-o prind pe Coco de braț, îndemnând-o să fugă mai repede, dar ochii ei par să fie pierduți pe siluetele din fața noastră. Îi urmăresc privirea și-l văd pe Julian și Rylee, apoi pe Kike care pare că savurează fiecare strop de ploaie. Merge încet, cu privirea spre cer și mâinile băgate în buzunarele blugilor. Are glugă la hanoracul pe care-l poartă, dar aceasta îi stă atârnată pe spate. Îmi rotesc privirea spre Coco și mi-aș dori să știu ce gândește.