13th Street

27. Regresa a mí, porfa!

     27. Regresa a mí, porfa!

     La cei șaptesprezece ani ai mei am crezut că am ajuns să simt până acum gustul disperării și-al durerii, dar cum ar spune buni Jojo, sunt prea necoaptă. Și până la urmă tind să-i dau dreptate. Nu sunt călită deloc în arta suferinței. Sau poate tot ce ține de River ajunge să mă distrugă mult prea tare. Lumea mea este cu susul în jos. Îmi duc mâna spre obraji și-mi șterg lacrimile mute. Nici nu știu cât timp a trecut de când am ajuns acasă. Știu doar că toate s-au întâmplat cu viteza luminii. Am pus mâna pe telefon, am sunat după ajutor și de acolo, m-am lăsat purtată de cei din jurul meu. River este stabil, dar corpul lui este distrus. Medicii au spus că a avut noroc că nu a fost rupt niciun os, dar are vânătăi pe aproape toată suprafața trupului. Toată lumea din familia sa, plus mama, este prezentă în bucătăria băieților Masse, privindu-mă iscoditor.

     Și știu foarte bine de ce primesc asemenea priviri.

     Fix înainte să vină ambulanța, River și-a revenit din leșin și mi-a cerut să nu spun adevărul. Am vrut să nu-l ascult, dar când i-am văzut privirea mortală, am cedat. Le-am spus medicilor că cei care ne-au asaltat au fost niște hoți mărunți de buzunare. Am mințit atât de bine, încât la un moment dat și eu am ajuns să-mi cred minciunile, asta până ce am dat ochii cu Julian și Kike. Cei doi mi-au făcut jocul de față cu toată familia, dar când am rămas doar cu ei, gura mea a început să vorbească singură, spunându-le totul. Iar în momentul în care am terminat de vorbit, amândoi m-au sărut pe frunte și mi-au cerut să rămân cu River, după care și-au luat tălpășița. Au trecut de atunci în jur de vreo trei ore și nu am mai primit niciun semn de la Julian sau Kike.

     River doarme în camera lui, asta după ce-a băut un calmat și-un somnifer. L-au lăsat acasă la cererea lui, iar când a fost întrebat dacă vrea să depună plângere, i-a mințit pe medici că se va prezenta el la secția de poliție în momentul în care se va simți bine. Minciună. Știu foarte bine că nu va avea de gând să depună nicio plângere.

     — Juliana, cred că este momentul să mergem acasă.

     Îi arunc o privire glacială mamei, dar aceasta nu se lasă afectată. Mă ațintește și expresia neînduplecată a feței sale mă face să înghit în sec. Mă ridic înghițindu-mi lacrimile și fac stânga împrejur, avântându-mă direct spre ieșire. Fug spre casa noastră, amintindu-mi că urăsc când mama devine autoritară tocmai în momentele în care nu este nevoie. Urc cât pot de repede scările verandei, mergând în viteză pe holul ce duce spre camera mea. Trântesc ușa, apoi mă arunc sub pături, îngropându-mi fața în pernă. O aud pe mama bătând la ușă și îmi înăbuș urletul în pernă.

     — Nu vreau să văd pe nimeni! țip printre lacrimi.

       Liniștea apăsătoare se așterne după ce-i aud pașii depătându-se, făcând ca suspinele mele să fie singurele care se mai aud în cameră.

                                ***

      Trântesc ușa dulapului cu putere, răsuflând printre dinți. Sunt cu nervii la pământ și singurul lucru care mi-ar putea aduce liniștea sufletească în aceste momente este River, iar el nu mi-a dat încă niciun semn. Am fost tentată să chiulesc azi de la liceu, dar mama m-a simțit dimineață și m-a amenințat că mă trimite toată vara la buni Jojo dacă îndrăznesc să chiulesc. Am urât-o din nou și nu mi-a plăcut cine devin când sunt rănită. Chase și Carlos lipsesc și ei, iar Julian și Kike au telefoanele închise. Senzația de rău mă urmărește de când am deschis ochii, iar stomacul îmi stă se dea afară apa pe care am băut-o adineauri.

     — Hai să ieșim să iei o gură de aer. Arăți ca și cum mai ai puțin și te sufoci.

     Mă întorc spre Coco și mă rezum doar la a da o dată din cap. O urmez printre ceilalți, căutându-l din priviri pe Asher. În fiecare oră care a trecut de când suntem la școală mi-a zâmbind într-un mod sinistru, încărcând să mă sperie, dar spre dezamăgirea lui a reușit doar să mă aprindă puțin câte puțin. Când am ajuns dimineață la liceu, nenorocitul a fost prezent în parcare stând rezemat de capota mașinii lui Billie, privindu-mă satisfăcut. Emana în jurul lui un aer de învingător și acela a fost momentul în care am vrut să-l las fără suflare. Am vrut să mă năpustesc asupra lui, dar Coco a fost acolo să mă tragă și să mă târască departe de nenorocit, spuându-mi să stau potolită pentru că nu-i pot face față singură.