13th Street

30. Ești liniștea mea

     30. Ești liniștea mea

    Am mai văzut zâmbete autentice, pe unele le-am surprins cu aparatul foto pentru totdeauna, dar zâmbetul pe care-l văd acum pe buze lui este pur și simplu magic. Radiază, aruncând în jurul lui un aer încărcat cu o mie de emoții puternice. Cade pe spate în pat, cu mâinile prinse de păr, privind spre tavan. Surâde atât de dulce, încât un chicot îmi scapă și mie. Mă ridic și mă urc în poala lui, aducându-mi brațele la piept. Printre râsete se uită la mine, iar ochii lui mă prind în plasă. Nu se poate opri din a surâde.

     — Nu am crezut nici o clipă că voi fi fericit că am fost mințit. Nici măcar nu îmi pasă că m-ai dus de nas și că minciuna asta mi-a furat mai multe nopți. Sunt doar fericit că nenorocitul ăla nu și-a lăsat amprenta pe trupul tău. Nu îmi pasă că jocul tocmai a devenit mai complicat. În noaptea asta m-ai făcut fericit, fata mea sălbatică!

     Râde și mai tare când se uită la mine și mă vede împietrită. Sunt șocată și nu pot să nu mă întreb dacă mâine dimineață își va mai aminti tot ce s-a întâmplat.

     — Dacă așa reacționezi când ești beat, atunci îți voi da tequila zi de zi.

     — Nu vrei să beau în fiecare zi. Nu lăsa o singură zi să îți întunece judecata. Prima dată când m-am îmbătat, a fost nasol. Eram plin de ură și tot ce voiam era să te văd și să mă cert cu tine. Dar tu erai plecată cu Coco în excursia aia prin jurul New York-ului. Așa că m-am dus la sala de sport a lui Ford și m-am luat la harță cu toți de acolo. Într-un final i-am enervat atât de tare, încât am mâncat bătaie de la Ford și Julian, asta după ce i-am adus la disperare.

      — Asta a fost anul trecut de ziua mea, spun încet.

     — Da. Fix de ziua ta. Eram turbat după cearta noastră de pe scena de teatru. Mi-ai spus atunci că nu merit nici măcar un strop de iubire din partea celor din jurul meu, asta după ce eu le-am spus colegilor noștri că ești cea mai goală și oribilă persoană pe care o pot avea în preajma lor.

     Amintirea vine la suprafață.

     Trebuia să punem în scenă un pasaj dintr-o piesă de teatru, iar eu și Riv fiind concentrați să ne împungem unul pe celălalt, am dat-o în bară colosal. Am izbucnit amândoi în timpul premierei piesei, strigând unul la celălalt sub privirile tuturor celor prezenți, nepăsându-ne că stricăm totul. S-a lăsat cu mine aruncând după River cu obiecte și cu el repezindu-se și trântidu-mă la pământ. S-a urcat pe mine, m-a țintuit la podea, și-a continuat să-mi spună cât de goală pe interior sunt și că nu merit să mă apropii de nimeni. A fost tras de pe mine de Chase, iar pe mine m-a ținut în frâu Coco. Amândoi ne-am privit clocotind de nervi, și parcă restul lumii nici nu exista.

     Munca depusă, prestația tuturor a fost aruncată pe fereastră de mine și Riv. Am avut amândoi de suferit pentru asta. Toată vara am fost obligați să venim la liceu ca să oferim meditații copiilor din clasele mai mici, altfel profesoara de literatură ne pica. Mama și Nadia ne-au certat îngrozitor sub privirile tuturor, în schimb Julian și Kike s-au râs de noi, acompaniați de toți colegii noștri. Profesorii au vrut să ne linșeze, iar cea care ne-a salvat a fost directoarea. Ei i-a venit ideea cu meditațiile și așa am reușit să scăpăm.

     Scutur din cap, râzând din cauza amintirii. River îmi atrage atenția când se ridică pe coate. Fără să vreau îi admir brațele încordate, coborând cu privirea pe antebrațe și apoi fără șansă, ochii îmi fug pe abdomenul său. Îmi simt gura apă.

     — Nu te mai uita așa la mine, mă mustră. Nu mai ai voie să mă provoci, Juls. Mi-a fost greu și până acum să îmi țin mâinile departe de trupul tău, dar de acum nici nu vreau să mă gândesc la ce chin o să urmeze.