Pentru cei nevindecați.

3.

Cand l-am intalnit

Cand l-am intalnit nu stiam cat de mult imi va schimba viata.

Nu stiam cat de tare avea sa-mi zdruncine lumea. Nu doar cu plecarea lui, ci si cu prezenta lui in viata mea.

Nu stiam cat de tare avea sa ma raneasca. Insa acum, dupa un an si 7 luni de la plecarea lui, am realizat cat de mult m-a durut totul si cat de greu m-am vindecat.

La inceput l-am iubit.

L-am iubit atat de mult incat ii povesteam mamei mele despre el in fiecare zi. L-am iubit atat de mult incat chiar daca mama imi spunea ca nu e bun pentru mine nu ii dadeam atentie.

La inceput ma gandeam cum o sa aratam impreuna in viitor: de mana cu cei doi copilasi ai nostri: baietelul blond cu ochii verzi, exact ca tatal sau, iar fetita satena cu ochii negri, ca mama ei.

La inceput eram definitia vietii perfecte. Aveam doar momente fericite.

Insa, nimic nu tine toata viata, nici macar acele momente nu sunt eterne, deoarece nici viata insasi nu este eterna.

Pe parcurs sentimentele mele cresteau, in timp ce ale lui se risipeau usor. El isi pierdea capul dupa orice fata, iar eu eram satula sa mai privesc inapoi.

Eram dezgustata de tine, de cum puteai te intorci la mine de fiecare data, sa ma lasi sa iti vindec inima, in timp ce a mea se frangea tot mai tare.

Si acum imi aduc aminte ultima noastra intalnire...

Te priveam direct in ochi, iar fluturasii din stomac care nu imi dadeau pace de fiecare data cand iti intalneau privirea nu mai erau. Probabil zburasera pe rand, in fiecare zi vreo 2 sau 3, odata cu fiecare fata care iesea din viata ta...

"Cat de mult ma iubesti?"- te-am intrebat cu buzele tremurande, privindu-te cu ochii plini de speranta asupra viitorului pe care credeam ca o sa il cladim impreuna.

Credeam...

Tu ai tacut, iar aceea a fost confirmarea de care am avut nevoie. Apoi te-am privit in ochi, nu se mai vedea nicio sclipire...

Si brusc, verdele nu mai era culoarea mea preferata.

Ti-am intors spatele, sperand inca sa vii dupa mine, insa stiam ca nu o s-o faci.

Privirea imi devenea tot mai sticloasa, iar atunci am inceput sa fug. Sa fug departe de tine, de omul pentru care in urma cu cateva minute as fi facut orice.

Azi, dupa un an si 7 luni sunt bine.

Cel putin asa imi place sa cred.

Trec deseori pe langa casa ta, insa nu mai simt nimic. La fel cum nu mai simt nimic nici cand iti vad masina in trafic.

Insa inima mea mai scapa cate o bataie cand iti aude numele.

Si stiu ca asa va fi mereu.

Pentru ca ai fost prima mea imbratisare, primul meu sarut, prima mea intalnire, prima mea relatie.

Prima mea iubire.

Speram sa fii si ultima...

Cand l-am intalnit nu stiam cat o sa ma doara.

Cand l-am intalnit nu stiam ca voi fi doar un capitol in viata lui, in timp ce el imi va fi intreaga carte...

Cand l-am intalnit nu stiam ca iubirea doare.

Cand l-am intalnit...

-

-

-

-

-

-

-

-

-