Pentru cei nevindecați.

9.

E toamna...

E toamna si e al dracului de frig, exact ca atunci cand ne-am cunoscut.
Si stii ce se potriveste cel mai bine cu frigul? O imbratisare calda, incarcata de sentimente sincere.
Dar tu nu mai esti aici sa mi-o oferi cum o faceai anul trecut...

Stiai ca iubirea pe care ti-o port nu-mi da pace nici azi?
Chiar si dupa 8 luni am aceleasi sentimente, nimic nu s-a schimbat... Poate doar dorul. E mult mai mare acum si e mult mai greu sa traiesc cu el, uneori ma sufoca.
Probabil chiar de asta imi era frica inainte sa pleci, de dorul pe care stiam ca o sa ti-l port.

Stiai ca nu mai pot dormi noaptea? Ca am momente in care te visez si creierul meu reactioneaza chiar si in somn? Ca plang uneori visandu-te? Ca in fiecare seara trebuie sa stea cineva langa mine pana adorm? Ca mama nu mai stie ce sa-mi faca? Ca zambetul nu mi se mai asterne pe chip? Ca am chipul incarcat de cearcane si ca pielea imi e tot mai palida?
Probabil nu iti mai pasa, si daca ti-ar pasa cu adevarat ai sti toate astea...

Stiai ca s-a dovedit stiintific ca dorul e o boala?...
Dupa ce m-ai facut cea mai fericita, dupa ce mi-ai fost alaturi mereu, ai ales sa pleci si sa ma lasi asa bolnava, fara tratament.
Probabil singurul tratament ar putea fi putina atentie din partea ta, dar la ce bun? La ce bun, stiind ca oricum o sa pleci din nou?...

Am evitat intr-una locul in care ne intalneam mereu, "locul nostru", cum ii spuneai tu. Insa, azi, dorul e prea mare, iar picioarele m-au purtat singure pana la banca unde ne-am intalnit prima data, unde am avut primul sarut, unde pierdeam toate zilele de vara, sub privirea curioasa a soarelui.

In fine, azi, 17 noiembrie, m-am intors la locul nostru, dar mai eram doar eu, parca si frunzele au simtit ca ne-am frant. Toate amintirile noastre mi-au trecut prin fata ochilor, si, desi inima mea mai scapa cate o bataie cand se gandeste la tine, orgoliul nu ma lasa sa te sun.
Daca m-ai iubi, m-ai suna tu, sunt sigura, pentru ca mereu ai fost mai curajos decat mine si, evident, mai putin orgolios.

Si ironic sau nu, mi-e mult mai bine asa, chiar daca inca ma doare.

E toamna, dar tu nu-mi mai esti...

-
-
-
-
-