De necrezut și totuși adevărat. Baekun și eu am descoperit că avem lucruri în comun. Am rămas amândoi în sală încă o jumătate de oră, timp în care el mi-a povestit despre familia și pasiunile sale.
- Airin. Vrei să luăm masa împreună? Mie îmi e cam foame. Știu un local super unde puiul are cel mai bun gust.
- Aș fi vrut să te refuz, dar și mie îmi e foame.
- Atunci haide.
Ne ridicăm de pe băncuță și pornim spre ieșire. Pe hol, Baekan a fost salutat de mai mulți băieți. Chiar așa popular este?
Cum am evadat din clădire s-a oprit în mijlocul drumului. Își dădu capul pe spate și se scutură puțin.
- Pui! Vezi că vin! Țipă acesta.
Îi scapă un "ops" și își acoperă capul cu gluga de la hanorac. Începe să își dea pumni în cap înjurându-se.
- Stomacul meu...plânge. Zic abținându-mă să nu râd la reacțiile lui ciudate.
- Ah da. Haide!
O ia la goană lăsându-mă în spate. Văzând că nu am cum să îl ajung mă dau bătută și merg normal. Localul nu era departe de clădirea aceea imensă.
- Airin! Vi azi?
- Da, da.
Se așează la o masă mai retrasă și începe să răsfoiască meniul. Era indecis.
- Ce să aleg? Pui picant? Sau pui extra-picant?
- Eu vreau pui normal.
- Bună alegere! Chelner!
Un bărbat înalt și subțire, îmbrăcat în stofă, se afișă la masa noastră cu un carnețel alb în mână. După o scurtă introducere, notă comenzile noastre și își luă tălpășița.
- Ah. Sper să nu mă recunoască nimeni.
- Ai furat ceva?
- Nu.
- Ai spart o bancă?
- Nu.
- Ești un pedofil?
- Yaa! Ce întrebări sunt astea?
- Dar ce te dai așa important? "Sper să nu mă recunoască lumea". Zici că ești Obama.
- Nu știi cine sunt?
- Nu. Știu doar că te cheamă Baehan.
Acesta lasă capul în jos. Am zis ceva greșit?
- Este Baekhyun! Zice printre dinți.
- Bine, bine. Cum spui tu. Dar tu ce ești? Dansator, actor...
- Nu. Doamne ferește. Nu ai auzit de noi în Londra?
- Voi cine?
- Trupa noastră.
- Poți te rog să detaliezi?
- Eu și băieții. Formăm o trupă. Suntem renumiți. Trebuie să fi auzit de noi.
- Ah. Trupa aia cu detergentul de vase?
- Nu! Cum să nu ne cunoști? Asta e absurd!
- Ești așa modest. De ce ar trebui să știu cine sunteți?
Chelnerul veni cu comanda. Liniștea se așternu peste noi...lucru care devenea inconfortabil.
Mâncam încet, gândurile zburându-mi în altă parte.
