Nu Voi Renunța

Noul membru

V.

Toată viata am fost singur, nu am avut parte de iubire și compasiune. Tatăl meu m-a urat din totdeauna. Fiind copilul unei femei pe care nu o iubea, m-a lăsat sa cresc prin internate!

Totusi, îi mulțumesc pentru asta, acolo l-am întâlnit pe Hector, adevăratul meu tată! El m-a crescut si invatat tot ce stiu!
După moartea lui, eu voi conduce organizația!

În toți acești 27 de ani am învățat că viața nu este cum pare, te lovește atât de tare, exact când nu te aștepți. Exact ca acum!

Tatăl meu mi-a furat capacitatea de a iubi. A luat-o și a dat cu ea de pământ! Nu am lăsat pe nimeni sa se apropie de mine, pana acum! Nu credeam ca cineva va avea puterea să intre în acest fel în viata mea!

Și totuși, uite! Fata asta m-a bulversat și schimbat cursul vieții. A intrat atât de ușor, încât este imposibil de scos!

- Te-ai speriat puișor?

S-a trezit! Stau de 3 ore la capul ei, în sfârșit s-a trezit! Ce ochii frumoși are! Verdele primei ierbi după iarna necruțătoare. Ochii ei inspiră viata!

- Ești bine, Ella? Te doare ceva?

- Ma doare în cur de voi toți, asta ști și tu foarte bine! În rest, mă doare puțin capul! spune ea ținându-se de cap.

Chiar și cu moartea pe ea, fata asta nu tace! Ce femeie!

- Iti dau o pastila de cap și îți trece!

- Nu, nu am nevoie de pastilele tale jegoase! Am nevoie de bomboanele mele! Am o cutie în geanta, poți sa mi-o dai? spune ea vaitandu-se.

Iau geanta, caut prin ea și găsesc cutia respectiva. E un nume lung, ce dracu sunt astea?

- Ce pastile sunt astea?

- Supozitoare, vrei? Administrare externa cu efect de mentol!

- Ce pastile sunt? întreb eu nervos

- Sunt vitamine în p*la mea! Dacă nu mănânc bine și nu le iau, leșin! E bine? spune ea înghițind una.

- Este anemica?

- Sunt f*tută! Sunt anemica, da! Da ce dracu te interesează pe tine? Pana mai adineauri voiai sa ma exportezi, acum ce e? Nu mai vrei?

Nu am vrut sa te eliberez! Am vrut sa te duc înapoi în celula ca să te liniștești și sa iau și eu o decizie! Dar am putut? Nu!

- Bineînțeles că vreau, după ce îți revii, pleci!

Se uita urat pe mine și își întoarce capul. Se uita prin jur și începe sa râdă.

- Mai adus într-o camera...cu pat, fără sa fiu legată! Wow, și ce camera! Asta e cumva camera ta? spune ea surprinsă.

- Da, este camera mea!

- Vai, mă simt onorată! Se pare ca te-ai cam speriat de m-ai adus aici! Ai prin drag de mine văd, nu? spune ea râzând.

Ce femeie ciudată, nu am mai văzut asa ceva! Te-am adus aici pentru a sta confortabil, doar ai leșinat!

- Ești singura persoana din lume de care nu pot sa prind drag, crede-mă! Te-am adus aici ca să discutăm!

- Despre? Parca nu mai era nimic de discutat! spune ea printre dinți.

- Despre plecarea ta! Îți voi găsi un loc de munca și un apartament în care sa stai, mult mai bun decât actualul! Vei avea ce mânca și unde locuii! Asta era problema ta, nu? Ca vei sta pe străzi ca un câine!

- Asta este problema tuturor oamenilor de rând. La cei crescuți prin orfelinate, este mult mai accentuată! Nu am crescut ca un om normal. Sunt o persoana fără familie, cu dereglări psihice, asa cum ai spus și tu; și toate astea din cauza lipsei de iubire! Trăiam cu grija zilei de mâine, și nu din cauza lipsei hranei, ci din cauza amenințărilor. În orfelinat, ca fata, e destul de greu! Îți poți imagina, nu trebuie sa mai povestesc! Acum ca am crescut, am scăpat de acea frică, dar am căpătat traume! Cea mai mare este întunericul, acolo unde m-ai ținut legată!

- Eu...nu știam!

- Am realizat și eu, nu-i nimic! Chestia este că nu pot sa mai am aceasi viață din nou! Sa am un loc de muncă jegos și sa trăiesc cu grija zilei de mâine. Nu sunt o femeie obișnuită ca sa trăiesc asa! Va pot ajuta, pot face parte din mafia voastră. Nu veți regreta, va garantez! Sunt o persoana loiala, chiar dacă nu par...

- Habar n-ai ce înseamnă să faci parte din asa ceva! Noi ucidem oameni! Ai văzut doar, l-am omorât pe Karl, șeful tău! Ești în stare sa faci și tu același lucru?

- Karl era un nenorocit împuțit care a meritat-o! Și eu l-aș fi ucis demult, dar trăiam din bani lui! As face-o, știu ca asta e destinul unei femei ca mine!

- Ai omorât pe cineva pana acum?

- Nu!

- Atunci de unde ști ca ai putea s-o faci?

- As putea sa o fac, sa îmi bag p*la în gura lor! Pentru a supraviețui, pot face orice! Înțelege, în p*la mea!

Cum dracu o fac sa înțeleagă? Și de ce nu pot sa o refuz?

- Bine, o sa faci parte din organizație!

- Pe bune? Tu vorbești serios?

- Da, dar ești în perioada de proba! Dacă greșești sau nu ești în stare sa faci ce îți spun, zbori! Ai înțeles?

- Am inteles! spune ea sărind în bratele mele.

Raman nemișcat, este în bratele mele!Ce păr creț și moale are! Nu i-as mai da drumul niciodată!

Ce spui tu baiete? Abțină-te! Nu exista asa ceva! Nu va rezista și va pleca în curând! Revino-ti!

- Nu vei regreta V. ! Îți promit ca nu vei regreta aceasta decizie! spune ea stând în poala mea și privindu-mă frumos în ochii.

- Așa sper și eu...

Se uita adânc în ochii mei, sorbindu-ma din priviri! M-am lăsat dus de val mai devreme, era sa o sărut. Atunci mi-a zdruncinat fălcile și era sa îmi dea foc! Cu o femeie ca asta nu poți sa faci ce vrei! Trebuie sa facă ea primul pas!

Ne uitam unul la celalalt ceva vreme, ce frumoasa este! Suntem deranjați într-un final de omul meu!

- Domnule V. !

- Ce p*la mea vrei?! spunem amândoi în același timp.