Nu Voi Renunța

Indrăgostit sau nu?

Se aud voci groase, niște lumini îmi agresează ochii. Imaginea incepe să-mi revină, dar capul doare infernal. Ma uit în jur. Sunt într-o cameră micuta, dar eleganta, plina de decorațiuni interesante.

- Bagami-as ceva în leșinul mă-ti! O sa mor de tanara!

Încep sa ma miorlăi ca o pisica plouata, mă doare rău capul asta!

- O sa mori dacă mai stai mult pe aici, asta e clar!

Tresar la auzul acestor cuvinte. E glasul lui V. , am dat de dracu! Întorc capul spre ușa din dreapta mea și dau cu ochii de el. Stă relaxat pe fotoliul de lângă ușă, uitandu-se la mine.

- Asculta, era normal sa am o ezitare, este prima data când ucid pe cineva! Nu am putut sa trag pur și simplu, mi-a trebuit câteva secunde sa ma adun! Nu ma poți acuza pentru asta!

Se ridica de pe fotoliu și se apropie încet de pat. Merge șchiopătând și are o mulțime de vânătăi pe față. Rămân neclintita când îl văd.

- Este normal, nu te blamez pentru asta! Nu e ușor sa ucizi un om, mai ales când este prima dată. Iti spun doar ca nu meriți sa trăiești asa Ella! O astfel de viata nu este pentru oricine, este o lupta continua pentru supraviețuire, și nu exagerez. Știu ca ai dus o viata grea, prin orfelinate și slujbe de cacat. Tocmai de aceea vreau sa îți ofer o noua șansă, o noua viață! spune el ținându-ma de mână.

Nu zic ca n-are dreptate, are foarte mare dreptate! Dar nu pot sa renunț la o oportunitate ca asta. Viața de aici nu se compara cu ce îmi poate oferi! Trebuie sa îl conving cumva!

- Am crezut că ieșirea din casa de copii va fi o noua șansă pentru mine, ca pot sa trăiesc diferit, dar nu a fost asa! Orice mi-ai oferii se va distruge cu timpul. Casa, locul de muncă, totul va dispărea și voi rămâne cu nimic, exact ca acum! Singurul lucru pe care îl poți face cu mine este sa ma bagi în mafia ta, sa fac parte din ea și sa trăiesc aici, cu voi. Chiar m-ai ajuta dacă ai face-o! spun eu strângând-ul de mână.

Încerc sa ma ridic în capul oaselor iar V. îmi ridica perna. Se așează lângă mine și ma privește adânc în ochii.

- Chiar vrei o viata ca asta? spune el încet

- Vreau sa fac ceva bun! Vreau sa te ajut, sa îi ajut și pe alți. Știu ca te ocupi cu mafie, transporți organe sau pietre prețioase, ucizi sau exportezi oameni, nu e treaba mea! Vreau doar sa stau aici, sa fac parte din organizație! Înțelege-ma!

Se uita atent la mine cu o urma de tristețe, e clar ca nu vrea sa ma implice și pe mine în treburile lui. Își întoarce privirea spre ușă gânditor.

Obrazul sau a fost lovit brutal, rămânând acum o urmă destul de urâtă. Întind mână spre el și îi mângâi ușor rana. Se întoarce spre mine uitandu-se mirat și la mâna mea.

- Poate nu aveai rana asta dacă îl împușcam mai repede! E vina mea... spun eu uitandu-ma trist la obrazul lui

Îmi atinge mână și o mângâie încet.

- Nu este vina ta! Este doar o mica zgârietură, nimic mai mult. Oricum, ai ucis javra aia, chiar dacă îți era frica. Tu m-ai salvat! spune el uitandu-se frumos în ochii mei.

Are niște ochii asa frumoși...un albastru special. Mă simt atât de bine lângă el, nu am mai simțit ceva de genul pana acum! Sunt o femeie dificilă, nu accept bărbați în jurul meu, dar acum...

Ne uitam unul la altul ceva vreme, ma soarbe din priviri. Simt ca vrea sa facă un pas, dar îi este frica! Și mie mi-ar fi, sunt agresivă uneori. Totuși, nu m-as supara dacă ar face-o!

- Te doare? spun eu uitandu-ma la obraz.

- Nu, acum nu ma doare nimic!

Ma privește într-un fel dragut, este un bărbat atractiv! Îmi da parul peste ureche și se apropie ușor de buzele mele. Nu, nu, nu! Nu facem nimic în momentul asta! Nu vreau sa stric totul!

- Eu... nu sunt pregătită încă! spun eu întorcând capul.

Se retrage dregându-și glasul.

- Da... iartă-mă! Nu am vrut! M-am lăsat dus de val și...

- Nu trebuie sa te scuzi, nu vreau sa stric totul...din nou! Ești un om bun, meriți o persoana la fel de buna ca tine.  Nu vreau sa te rănesc, adică...

- Nu ai cum sa ma ranesti, am devenit imun la durere! Dar nu vreau sa te forțez, e clar ca ai planuri care nu includ iubirea, asa că nu am de gând sa insist! spune el ridicându-se.

Este agitat, nu l-am mai văzut asa pana acum!

- O sa vina cineva sa îți aducă niște haine și ceva de mâncare, împreună cu pastilele tale. Noapte bună! zice ieșind din încăpere.

Ce dracu a fost asta? V. s-a...îndrăgostit de mine? Nu fetit-o, nu exista asa ceva! Probabil a vrut sa ma sperie, sau a fost un test...cine știe! În niciun caz, nu are cum sa fie îndrăgostit!

Ma ridic încet și ma deplasez spre fereastra. Exista posibilitatea ca V. sa se îndrăgostească de mine? Adică.. nu pare genul! Să-mi bag ceva, complicata treaba!

- Domnișoară Ella, sunt Matilda, menajera domnului V. ! V-am adus hainele și pastilele dvs.! spune întinzându-mi-le

- Mulțumesc!

- Doriți ceva de mâncare?

- Normal, sunt hămesită! zic eu așezându-ma pe pat

- Sigur, ce ați prefera?

P*le prajite! Orice dracu, sunt moarta de foame!

- Nu am pretenții, am trăit și pe străzi! Poți sa îmi dai orice, dar repede. Bomboanele astea nu se iau pe stomacul gol!

- Am inteles, revin imediat! spune ieșind în fugă

Dacă as fi avut și eu o menajera...îmi făcea mâncare, curat, spala rufe...n-aveam treaba! Am trăit ca un sclav în propria casa! Să-mi bag p*la în ea de viata!

Trec câteva minute și vine cu un platou plin cu bunătăți. Să-mi bag... nu am văzut în viata mea mâncare ca asta! Carne de tot felul, brânzeturi și legume prajite...mor lângă ele!

Ella, se vede țăranul din tine! Abțină-te fat-o! Comportate ca atare!

- Mulțumesc frumos! Este în regulă!

- O sa va aduc și desertul după ce terminați! Pofta bună! zice ieșind din camera

Îmi mai aduce și desert... Am murit și am ajuns în Rai! Dumnezeule, ce masa copioasa, ca la restaurant!

Arunc furculița în pat și încep sa mănânc într-un mod barbar. Înfulec tot ce prind și savurez din plin!

Îmi întorc privirea spre ușă, sta fixa și  șocată menajera cu farfuria de desert. Cred ca nu poate face diferența între un animal și mine în momentul de față!

- Ce? Sunt nemancata de 3 zile! La ce dracu te uiți asa? Lasă farfuria și pleacă! Te strig când termin!

Lasă farfuria pe pat și fuge din camera, ce femeie nebuna...