Between past and future

Capitolul 1

      Cele două luni de la moartea mamei am trecut teribil de greu. Singura persoană pe care am iubit-o cu adevărat, a plecat din veața mea prea devreme. Ghearele fioroase ale destinului s-au înfipt adânc în veața mea, iar eu nu știu ce să fac. Nu mai am nici un control asupra lucrurilor din jurul meu, nu mai am control nici măcar asupra mea. Două dintre persoanele în care aveam cea mai mare încredere m-au dezamăgit cumplit. După plecarea mamei am avut parte de încă o lovitură dură. Iubitul meu m-a înșelat cu persoana pe care o credeam sora mea, persoana pentru care aș fi făcut orice.

       Săptămâna trecută mi-am găsit cea mai bună prietenă în pat cu iubitul meu, iar ca totul să fie și mai greu mi-a spus că motivul pentru care a făcut-o a fost foarte simplu. S-a săturat să mă audă cum plâng după mama. Nu mai sunt interesantă pentru el. Mi-a spus că singurul motiv pentru care am fost împreună a fost să se culce cu mine, iar eu ca o toantă nu mi-am dat seama. Acum că a obținut ceea ce a vrut, nu mai am nicio importanță pentru el. M-a lăsat baltă în momentele cele mai grele. Cu Jessica nu am mai vorbit de când am gasit-o călare peste iubitul meu, sau mai bine spus fostul meu iubit.

       Cunoașteți momentul acela în care ai impresia că îți fuge pământul de sub picioare?! Că tot ceea ce ai clădit cu greu până acum, dispare în câteva secunde și nimeni și nimic nu mai are importanță?! Ei bine, eu îl cunosc. Când am aflat ceea ce s-a întâmplat cu mama nu am putut reacționa în vreun fel. Am încremenit, iar într-un final inevitabilul s-a produs. Cred că am plâns mai bine de 2 zile încontinuu. Nu puteam dormi, nu puteam mânca, iar ceea ce a fost și mai grav a fost că m-am închis în mine. Nu am vrut să mai vorbesc cu nimeni, să ascult de nimeni. Eram sătulă să aud cum oamenii mă luam în brațe și îmi spuneau că le pare rău. În fond era doar o simplă minciună. Câteva cuvinte aruncate adesea din obligație. Până nu trăiești acel sentiment nu ai de unde să știi cât de dureros este. Când ai pierdut o persoană foarte apropiată, doar atunci vei înțelege că câteva cuvinte aruncate la întâmplare sunt de prisos sau te rănesc mai tare.

       M-am săturat de orașul asta și de tot ceea ce mi s-a întâmplat. Nu știu ce să fac, nu știu ce simt și cel mai grav e că nu mai știu cine sunt. Toate lucrurile din jurul meu s-au destrămat treptat, iar eu nu pot face altceva decât să fiu un simplu spectator al unei piese de prost gust. M-am săturat de tot. M-am săturat de viața mea și mai ales de oamenii care mă înconjoară. Mi-am pierdut treptat încrederea în oameni și în mine. M-am pierdut într-o lume a durerii, a fricii, o lume a întunericului.

       Două bătăi în ușa camerei mă desprind treptat din gândurile mele. Nu reușesc să spun decât un " intră " forțat și stins.

—Draga mea, cum te mai simți? Îi aud glasul singurei persoane care mai contează pentru mine. Doica mea. Femeia care m-a crescut și alintat alături de mama. Persoana care mă legăna când aveam coșmaruri iar mama nu era acasă.

       Doica mea arăta splendid. Înfățișarea ei nu trăda vârsta pe care o are, iar temperamentul ei calm și blând te ajuta în orice situație. Ea e singura care știe cât am plâns după mama și cât de devastată am fost când am aflat de Dean și Jessica. În cele două luni de la moartea mamei, ea a fost singura care m-a ascultat și a încercat să mă înțeleagă. Anne pentru mine este o a doua mama, iar dacă ar păți ceva nu aș mai avea vreun motiv să trăiesc.

—Sunt bine, reușesc să spun într-un final.

—Draga mea, vreau să îți propun ceva.

—Orice te face fericită, îi spun în timp ce mă arunc efectiv în brațele ei.

—Ce ai spune dacă am părăsi orașul astă? Nu mai suport să te văd așa distrusă. Nu mai e nimeni și nimic care să te lege de orașu astă. Vreau ca tu să fii fericită și să uiți de toate nenorocirile care s-au abătut asupra vieții tale. Cred că e timpul să ai parte și tu de puțină fericire. Am căutat câteva informații despre facultăți și am găsit una în New York care are aceleași specializări ca și cea la care ești acum. New York-ul este un oraș mare, un oraș care te-ar primi cu brațele deschise și ți-ar deschide numeroase oportunități. Sediul firmei mamei tale se află tot acolo. După ce îți vei termina ultimul an și vei face masterul vei putea prelua afacerea familiei. Va fi un început nou pentru tine.