Between past and future

Capitolul 5

       Ceasul meu enervant sună fără oprire de 10 minute și simt cum o să cedez psihic. Oare ce a fost în capul meu când am preluat firmele ? Nimic, nu a fost nimic. Nu m-am gândit vreodată că o să muncesc așa mult și mai ales că o să fie atât de dificil. Am nevoie de cel puțin o zi liberă, altfel o să cedez și fizic și psihic. Nu cred că la doar 22 de ani ar trebui să mă scufund atât de mult în muncă, dar vreau să îmi fac mama mândră și să îi arăt că firmele au rămas pe mâini bune. Știu că nu mai e lângă mine, dar cred cu tărie că mă privește de acolo de sus și are grijă de mine.

       Opresc ceasul într-un final și mă ridic leneșă din pat. Îmi prind părul într-un coc dezordonat și mă îndrept spre baie. Îmi las pijamalele să alunece pe gresia rece a băii și intru în duș. Un duș revigorant și o ceașcă mare de cafea o să mă pună imediat pe picioare... sau cel puțin asta sper.

      După minute bune de stat în duș, minute menite să mă relaxeze și să mă trezească, pășesc timid afară din duș și îmi înfășor un prosop în jurul taliei. Pășesc înapoi în cameră și mă îndrept încet spre şifonier. Munca îmi dă bătăi de cap și în ceea ce privește ținutele mele. Sunt o feministă înrăită, iar rochiile, fustele și pantofii ocupă o mare parte din garderoba mea. Nu știu cât timp picioarele mele o să mai poată suporta tocurile. De când conduc firma, am purtat numai tocuri, iar picioarele mele au avut timp să se relaxeze doar în timpul somnului, sau în zilele în care reușesc să îmi petrec timpul în apartament. 

       Îmi aleg o rochiță strâmtă neagră cu imprimeuri albe care îmi ajunge aproape până la genunchi, o pereche de pantofi negri, sacoul geanta și nelipsitul laptop. Părul îl aranjez rapid în câteva bucle lejere, iar apoi mă așez în fața măsuței de machiaj. Puțin rimel, puțin tuș, puțin ruj și sunt gata pentru o nouă zi. Arunc o privire fugitivă în oglindă să văd dacă totul e la locul lui, iar apoi părăsesc dormitorul. Cobor scările spre bucătărie, iar un miros de cafea proaspătă mă ademenește imediat.

—Bună dimineața Anne!

—Bună dimineața, draga mea! Ai dormit bine?

—Se poate spune și așa.

       Mă așez la masă, iar Anne îmi pune imediat în față o cană mare de cafea și o farfurie mare cu aperitive. Mănânc câte un pic din fiecare în timp ce golesc cana cu cafea.

—Și cum e să deți câteva dintre cele mai mari firme?

—Groaznic. Am avut nevoie de o schimbare, dar asta e prea mult. Toată situația începe să mă depășească. Unde s-a dus viața mea socială?!

       Anne începe să râdă, iar eu mă încrunt imediat.

— Draga mea, fără sacrificii nu obţii nimic. Cât despre viața ta socială nu știu ce să zic. Nu ai mai avut una de mult timp.

—Ha, ha... foarte amuzant.

       Anne începe să râdă din nou, iar eu îmi dau ochii peste cap. Mă ridic de la masă, iau cheile mașinii, geanta cu laptopul și mă îndrept spre lift.

—Am plecat. Se pare că în dimineața asta ai chef să râzi de mine. Ne vedem deseară.

— Ai grijă de tine și să pui mâna să mai mănânci ceva.

       Ies hotărâtă din apartament și cobor în parcarea subterană, mă urc în mașină, iar după 30 de minute de condus prin aglomerație ajung la firmă. 

       Parchez mașina în locul obișnuit, iar apoi intru în clădirea impunătoare care oricât de greu ar fi de crezut, îmi aparține. Salut fiecare persoană pe care o întâlnesc până ajung în birou. Îmi las geanta și sacoul în cuier și mă arunc pe scaunul confortabil din fața biroului. Astăzi va fi gata și biroul lui Ryan și o să pot răsufla liniștită din nou. De când lucrăm împreună e ca un ghimpe-n coastă. Are tendința de a-mi da ordine și de a-mi spune " Nu așa se face asta "... " Nu eşti bună în afaceri " și alte chestii care ar trebui să mă facă să mă simt prost sau poarte să mă facă să renunț, dar asta nu se va întâmpla. Dacă toate lucrurile pe care le spune ar fi adevărate, cum se face că firma mamei e pe locul întâi în topul firmelor cu profit mare?! Mă rog, trecând peste toată aceasta harababură, abia aștept reacția lui Ryan când va veda biroul. Am avut grijă să îl aranjez personal și sper că nu am dat-o în bară.