Between past and future

Capitolul 2

       Dimineața a venit mult mai repede decât mă așteptam. Lumina unei noi zile se zărește prind draperiile maro. Încerc să îmi deschid ochii, dar eșuez lamentabil. Ceasul de pe micuța noptieră crem, indică ora 6. Mă întorc pe partea cealaltă cu gândul de a mai dormii cel puțin o jumătate de oră. Îmi trag pilota pe față decisă să fac nevăzută orice rază de soare. Alunec ușor înapoi în lumea viselor, dar două bătăi în ușa și o Anne trezită prea devreme, își fac simțită prezența în cameră.

       Draperiile se trag imediat făcându-i loc soarelui să lumineze camera și pe mine în același timp.

       Mârâi nervoasă de sub pilotă și sunt gata să pornesc " Al Treilea Război Mondial. "

—Trezirea, draga mea. O să întârzii la cursuri!

— E numai 6. Lasă-mă să dorm! Mă opun eu vehement de sub pilotă.

— Emily, nu stăm la discuții. Știi și tu foarte bine cât de mult îți ia până faci duș, te aranjezi și mănânci. Dacă crezi că mai am de gând să te las să pleci nearanjată și nemâncată te înșeli amarnic. Acum pune mâna și ridică-te din pat.

       Fără să mai protestez mă ridic leneșă din pat și mă îndrept spre baia mare. Anne are dreptate. Nu mai pot continua așa. De când cu accidentul mamei, m-am neglijat foarte mult. Nu am mai avut aceeași plăcere în a-mi face rutina de dimineață și mai ales în a mânca. Am slăbit destul de mult și asta nu e bine pentru mine. Dacă vreau să las totul în urmă pot măcar să încerc să devin persoana care am fost înainte ca toate aceste lucruri să se întâmple.

       Intru leneşă în baie, mă dezbrac și încep să-mi răsfăț corpul cu gelul de duș. Trebuie să recunosc, Anne s-a ocupat de locul asta în cele mai mici detalii. Am găsit chiar și gelul meu de duș preferat cu aromă de citrice și mandarine. 

       Douăzeci de minute mai târziu, ies din duș înfășurată doar într-un prosop. Merg hotărâtă spre dressing de unde aleg o lenjerie albă însoțită de o rochiță tot albă și o pereche de pantofi negri. Părul l-am aranjat imediat cu ajutorul plăcii, iar machiaj ales a fost unul cât mai natural. Cu o ultimă privire în oglindă, îmi iau telefonul și cobor spre bucătărie.

      După prima treaptă coborâtă, mirosul unor clătite mă ademenește spre bucătărie. Mă așez la masă, iar o Anne zâmbitoare îmi pune în față o farfurie mare cu clătite. La ce zâmbet are e imposibil să o refuz... plus de asta clătitele miros prea bine.

— Se pare că cineva a început să se țină de cuvânt. Arăți splendid! Mama ta ar fi mândră de tine.

       Cu un mic zâmbet pe buze mă ridic și o trag pe Anne într-o îmbrățișare de urs cum spune ea.

—Totul ți se datorează ție. Dacă nu erai tu, acum cel mai probabil stăteam tolănită în pat. Mulțumesc pentru tot. Te iubesc mult!

       Cu o ultimă îmbrățișare și un mic pupic plasat pe obrazul doicii mele, înaintez hotărâtă spre lift. În fața blocului sunt așteptată de către un taxi. Anne mi-a spus că mașina mea o să ajungă de-abia mâine, deci va trebui să mă folosesc de taxi. La ieșirea din lift aceeași femeie de ieri mă privește zâmbind, urmându-mi o zi minunată.

***

       Cobor nesigură din taxiul care ma adus în fața renumitei universități " New York University". Tot curajul și siguranța cu care am părăsit apartamentul acum s-au evaporat. Păşesc temător în campusul mare și rămân uimită.