Capitolul 7

1.1K 91 24
                                    


        Mi-a ignorant cu desăvârșire protestele sau mai bine spus încercările patetice de a protesta și și-a lipit buzele de ale mele. Inima mi-a luat-o la galop, iar corpul meu trădător tremură sub atingerea lui. Deși știu că e greșit ceea ce fac acum, dau uitării orice urmă de rațiune și îi înconjor gâtul cu brațele, iar apoi îl trag mai aproape. Ryan rânjește mulțumit în timp ce mâinile îi coboară pe talia mea.

        Ne desprindem din sărut doar când aerul devine o necesitate, dar nu apuc sa iau decât o gură de aer pentru că Ryan revine imediat la activitatea de mai devreme. Buzele mele sunt prinse într-un sărut plin de dorință, iar mâinile mi se pierd imediat prin părul brunetului care mă sărută cu patos în timp ce mâinile lui îmi străbat spatele mângâindu-l cu nerușinare. Buzele lui Ryan le părăsesc pe ale mele, dar nu se depărtează. Își mută activitatea pe gâtul meu plasând săruturi mici. Închid involuntar ochii și îmi las capul pe spate lăsându-I acces total asupra gâtului meu. Un geamăt micuț amenință să îmi părăsească buzele în momentul în care Ryan îmi mușcă o parte sensibilă a gâtului.

       Mica vrajă care s-a creat între noi se rupe în momentul în care cineva își drege vocea. Deschid ochii imediat și reușesc să o zăresc pe Anne în pragul ușii.

—Nu în bucătăria mea!

       După ce cuvintele îi părăsesc buzele Ryan sare ca ars de pe mine și se întoarce cu fața spre sursa zgomotului. Mă ascund instinctiv în spatele lui și sper ca cea ce tocmai s-a întâmplat dă fie doar un vis. Obrajii îmi prind o nuanță de roșu aprins și sper cu toată ființa ca acum să mă înghită pământul. Nu e prima dată când sunt prinsă în ipostaze de genul, dar e prima dată de când m-am despărțit de băiatul care mi-a fost aproape timp de 1 an și jumătate, fiind și prima dată în care nu sunt prinsă în fapt de către mama. Ryan chicotește când îmi observă roșeața și încercarea mea patetică de a mă ascunde în spatele lui. Îmi mut privirea spre Anne care stă în prag cu mâinile încrucișate la piept, vizibil amuzată de toată situația asta.

       Sunt luată prin surprindere în momentul în care Ryan face câțiva pași până ajunge în dreptul lui Anne.

—Ryan Wilson, spune și întinde mâna spre Anne.

—Anne... vine și răspunsul persoanei care îmi e ca și mamă.

— Îmi pare rău că ne întâlnim în asemenea circumstanțe... brunetul îi spune rânjind, iar Anne chicotește.

       În momentul asta mă simt ca un copil care tocmai a fost prins în timp ce făcea o prostie. De fapt chiar am fost prinsă în timp ce făceam o prostie...

       Îmi fac curaj și îmi ridic privirea spre cei doi care mă privesc amuzați.

— Noi... tocmai... luam cina, cuvintele îmi părăsesc cu greutate buzele și pot observa amuzamentul din privirea bonei mele.

—Am observat... replica vine aproape imediat și Ryan chicotește.

       Mă încrunt la brunetul care mă privește amuzat, dar nu obțin decât alte chicoteli.

—Acum... că am lămurit acest aspect... nu îmi dați foc la bucătărie și nu faceți nimic aici.

       Înghit în sec când aud cuvintele pline de amuzament ale lui Anne și îi ofer și ei o privire urâtă.

— Nu te uita așa la mine... nu eu sunt cea care mai avea puțin și...

— Ok, gata, am înțeles... nu e nevoie de alte explicații și detalii.

Between past and futureUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum