Between past and future

Capitolul 8

       Privesc buimacă invitația pentru câteva secunde, apoi decid că e cazul să îmi revin. Degetele mele alunecă pe marginea plicului deschizându-l încet. Un scris negru elegant mă anunță că sunt invitată să iau parte la una dintre cele mai mari și importante întâlniri de afaceri din New York.

       Cobor jos de pe birou și mă îndrept spre scaunul biroului. Mă așez imediat și simt cum buzele mi se curbează într-un zâmbet. Nu știu dacă sunt entuziasmată pentru că voi participa la acea întâlnire sau e din cauza tupeului nemărginit al lui Ryan. Oftez ducându-mi mâna la buze și îmi dau seama că în momentul asta mă port ca o adolescentă plină de hormoni.

        Îmi scutur capul în încercarea de a scăpa de orice când care mă conduce spre Ryan și îmi concentrez toată atenția pe dosarele din fața mea.

       După o oră în care nu am reușit să fac mare lucru, mă ridic învinsă de la birou. Adun actele și dosarele aruncându-le într-un sertar oarecare, iar apoi îmi iau lucrurile și pășesc spre ieșirea. Am nevoie de un duș lung.

***

        Gândurile îmi fug din nou la ceea ce mi-a spus Ryan și trebuie să recunosc că are dreptate. Dacă nu merg însoțită o să devin o pradă sigură pentru ei. Deși nu mă încântă ideea de a-i mări și mai tare ego-ul lui Ryan mă îndrept spre dulap în căutarea unei rochii.

       O rochie vișinie îmi atrage atenția și zâmbesc încântată. Nu este nici prea provocatoare nici de-a bunicii. Partea de sus are un model simplu, iar decolteul este în formă de V. Un mic cordonaș se află în talie în partea din față, terminându-se cu o fundă micuţă în spate. Rochia este lungă până în pământ și este crăpată pe o parte.

       Mă așez mulțumită pe scaunul măsuței de machiaj, iar după ce îmi prind părul într-un coc făcut din bucle, aplic un machiaj simplu pe care îl completez cu un ruj roșu. Încalț o pereche de pantofi negri și pot spune că sunt gata.

       Telefonul îmi sună și nu sunt surprinsă când observ numele lui Ryan pe ecran. Arunc o ultimă privire în oglindă, iar după ce îmi iau plicul negru înaintez spre ușă.

       Ușile liftului se deschid cu sunetul lor specific și pornesc încrezătoare spre ieșire. Portarul îmi deschide ușa și îmi urează o seară frumoasă.

       Odată ce picioarele mele părăsesc clădirea, privirea mi se oprește pe audi-ul negru din fața mea... sau mai bine spus pe posesorul acestuia.

       Ryan stă sprijinit de mașină cu acelaşi rânjet specific, analizându-mă de parcă sunt pe cale să mă întâlnesc cu președintele. Privirea sa o găseşte într-un sfârșit pe a mea, iar sclipirea din ochii săi îmi spun că am obținut ceea ce mi-am dorit.

       Înaintez cu pași mici spre Ryan și profit de spațiul care încă se află între noi pentru a îl analiza. Poartă un costum negru asortat cu o cămaşă albă și un papion culoarea costumului. Părul îi este aranjat în același mod specific, puțin ciufulit.

       Pot vedea cu ușurință cum fiecare femeia care trece pe lângă el îl privește de parcă ar fi un tort de ciocolată. Ryan le răspunde printr-un rânjet specific profitând din plin de toată atenția primită și făcându-mă să îmi rotesc ochii.

—Bună frumoaso! Vocea lui Ryan se face auzită și imediat mă trezesc trasă în brațele sale.

—Lingușitorule... încerc să mă trag din brațele sale, dar nu obțin decât un mârâit.