Capitolul 21 - „Mașina venea cu viteză și-"

35 2 0
                                    

     Denisa și Denis s-au oprit din alergat în sfârșit. Este ora 22:30. Denisa se așază jos și scoate telefonul din buzunar. Imediat ce îl deschide începe să râdă de nu se mai oprește.

Karina: Ce are, mă, asta?

Sebi: Săraca de ea.

Katy: Mi-e milă de ea.

Eu: Și mie.

Denis: Helloooo, Denisa? De ce râzi?

Denisa: Uite! *zice ea în timp ce râdea*

Ne arată telefonul. Era un TikTok amuzant cu Karina din 2020. Începem toți să râdem în afară de Karina.

Karina: Ia dă-mi telefonul. *zice ea și îi ia telefonul Denisei*

Denisa: Uite-te cât vrei! *spune ea în timp ce nu se mai oprea din râs*

Toț râdeau în continuare.

Karina: Nu, nu, nu! De ce încă mai e postată asta? *țipă ea*

Sebi: Nu știu, dar e amuzant rău! *zice el râzând*

     După 5 minute începem să ne liniștim.

Eu: Gata, gata, stop.

Katy: Mă doare burta acum.

Denis: N-am mai râs așa din 2017.

Denisa: Vaaai.

Karina: Mie nu mi se pare deloc amuzant. *zice Karina serioasă*

Peste 30 de minute

     Eram tot în mijlocul drumului. Din partea stângă venea o mașină spre mine. Toți țipau la mine să mă dau din drum, dar nu puteam. Mașina venea cu viteză și-

     Stați așa. V-ați cam speriat, nu? Haideți să vă povestesc de la început ce s-a întâmplat.

Înainte cu 30 de minute

     La poarta Denisei iese bunica ei.

Din perspectiva Denisei

     Bunica mea iese la poartă. Mă duc la ea.

Bunica Denisei: Off, uite ce fac io la 12 noaptea.

Eu: Ce este?

Bunica Denisei: Îmi uitai eșarfa la biserică și trebuie neapărat să o am mâine când mă duc.

Eu: Și ce faci?

Bunica Denisei: Cum ce fac? Mă duc să o iau!

Eu: Pot să ți-o iau eu!

Bunica Denisei: Pleacă, mă de aici că nu o iei tu...

Eu: Te rooog!

Bunica Denisei: Te duci tu?

Eu: Daaa! Îi iau și pe copii.

Bunica Denisei: Mă, sigur?

Eu: Da, mă! Spune-mi unde e ca să o căutăm.

Bunica Denisei: Vezi că e afară pe banca aia din curtea bisericii. Ia cheia de la poartă ca să intri în curte. Închizi înapoi dup-aia, da?

Eu: Da, normal!

Bunica Denisei: Nu trebuie să vin cu voi?

Eu: Nu! Ne descurcăm.

Bunica Denisei: Ok, așa sper și eu.

Eu: Venim acum, pa!

Mă întorc la copii să le spun.

Eu: Copii!

Alexia și aventurile eiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum