Alexia și aventurile ei

Capitolul 28 - Dario + Alexandra = <3 ?

💫Dragobete edition💫

✨

Ziua următoare, 9 august

Ziua a fost destul de plictisitoare. Toți au fost tăcuți azi. Off, nici măcar Alexandra cu Dario nu ne-au mai distrat. Nici Luca nu a mai făcut mișto de ei. I-a lăsat în pace. Ce o fi cu ei? Sper să își revină, altfel ultimele zile aici o sa fie super plictisitoare.

Seara, când am mers să mănânc, i-am văzut că își mai reveniseră, adică începuseră să socializeze și Luca iar făcea mișto de cei doi amorezați. Vai, amorezați. De ce le-am zis așa? Poate pentru că așa par. În fine, mâncăm, apoi fiecare își comandă un suc. Karina și Ina termină primele și pleacă la culcare. Hmm, ciudat. Karina de obicei nu se culcă devreme. După ele pleacă și Luca cu Anstasia și Rebeka, toți tăcuți. Mai rămân eu cu Dario și Alexandra. Amândoi se uitau pe telefon, așa că termin repede sucul ca să pot pleca să îi las singuri.

Eu: Pa! *spun ridicându-mă*

Nimeni nu-mi răspunde.

Eu: Mă aude cineva?

Nu răspunde nimeni.

Eu: Off, ok, puteți să nu mă auziți în continuare. *zic și plec*

Pe bune că mă enervau.

Din perspectiva lui Dario

Ce bine că rămăsăi decât eu cu Ale.

Din perspectiva Alexandrei

Plec. Nu vreau să stau decât eu cu Dario. Mă ridic, dar Dario mă prinde de încheietura mâinii.

Eu: Dă-mi drumul!

Dario: Mai stai puțin.

Eu: Off, bine.

Mă pun iar jos lângă el.

Eu: Ce e?

Dario mă privea îndelung. Ce avea? Parcă se pregătea să îmi facă ceva. Mi se făcuse mai frică.

Eu: Umm... Dario?

Nu răspundea. Mă dau mai în spate și încerc să mă ridic ușor, dar el îmi pune mâinile pe umeri.

Eu: Ce ai? *țip la el*

Mă trag mai în spate, dar de data asta Dario îmi pune iar mâinile și mă ține mai strâns ca să nu mai pot să mă ridic.

Eu: Dario, lasă-mă! *țip eu*

Dario: Nu mai țipa.

Ok. M-am gândit că dacă îi fac pe plac mă va lăsa să plec. Am tăcut. Nu mai țipam. Decât stăteam și mă uitam în ochii lui și el la fel în ai mei. Îl vedeam că începea să vină cât mai aproape de fața mea. În mintea mea îmi ziceam să mă trag mai în spate, dar se pare ca nu mă mișcam. Dario era așa apropiat de fața mea ca și cum ar fi vrut să mă sărute. Credeți că a făcut asta? Da, chiar a făcut-o. 8 secunde a durat. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Atât. De ce? Păi m-am tras eu în spate. M-am ridicat repede, m-am uitat iar în ochii lui, dar de data asta supărată, și am plecat spre camera mea. De ce făcuse asta? Dar întrebearea mare e că de ce nu m-am împotrivit? Chiar îmi doream și eu asta? Vă spun sincer că nu.

Ziua următoare, 10 august

Dimineața

Din perspectiva mea

Frumoasă zi! Ora 9 și eu sunt deja îmbracată și gata de ieșit.

Mă duc sub foișor pentru a servi micul dejun. Dario și Karina erau deja acolo.