Alexia și aventurile ei

Capitolul 26 - Peripeții în timpul nopții

Din perspectiva Alexandrei

     Mi-am dorit mereu să pot să ies afară noaptea. Când sunt acasă nu am voie că mă aud părinții, dar aici nu mă aude nimeni. Ies și eu și mă duc pe leagăn. Cum ar fi să vină și Dario? În visele mele s-ar întâmpla asta!

Din perspectiva mea

      Nu sunt nebună să mă duc după ea. Adică m-aș duce, dar nu prea am chef.

Din perspectiva Rebekăi

Mi-e foame. Mi-e foarte foame. Efectiv MOR de foame.

Eu: Anastasia. *zic în șoaptă*

Aia nici nu se mișca.

Eu: ANASTASIA! *urlu la ea*

Anastasia: CE E, FEMEIE? DE CE MĂ TREZEȘTI LA ORA ASTA?

Eu: Mi-e foame.

Anastasia: Păi și eu sunt mă-ta ca să te hrănesc sau ce?

Eu: Nu, mă, dar hai cu mine să căutăm mâncare.

Anastasia: Unde?

Eu: Unde crezi?

Anastasia rânjește.

Anastasia&eu: LA FRIGIDER!

Anastasia: Dar care?

Eu: Hmm... Hai la ăla din clădirea de lângă noi.

Anastasia: Ok.

Când să ieșim pe ușă îmi amintesc ceva.

Eu: A, stai așa.

Anastasia: Ce mai e?

Eu: Ia și telefonul?

Anastasia: Pentru ce, dragă?

Eu: Ca să filmăm. Ca un fel de TikTok.

Anastasia: Aha, după ce că mă trezești din somnul de frumusețe ai pretenția să te și filmez acum. Bine, hai că-l iau.

Eu: Yey, great!

Anastasia: Ușor, fetiță, o dai pe engleză de la emoții?

Eu: Yes, da.

Anastasia: Hai mai repede să căutăm mâncare că începi să ai halucinații de la foame.

     Ajungem la fața locului, căutăm, nimic bă.

Eu: Nu e nimic.

Anastasia: Scuză-mă, poate vrei să spui că nu e nimic pe placul tău! Adică, uite ce bunătăți: șuncă și cașcaval.

Eu: Bleah, mă enervezi. Nu îmi place nimic de aici.

Anastasia: Bine, domnișoară, bine, te las. Ia uite, lapte.

Eu: Și ce?

Anastasia: Bă, ăsta îți ține de foame.

Eu: Eee, da...

Anastasia: Ba da!

Eu: Lasă-mă, mă! Hai în altă parte.

Anastasia: Scuze că întreb, dar UNDE?

Eu: Hmm... AHA! *urlu eu foarte tare*

Anastasia: Ești nebună!?

Din perspectiva lui Luca

     CE S-A AUZIT? E, nimic interesant.

Din perspectiva Rebekăi

Eu: Ce e?