Alexia și aventurile ei

Capitolul 30 - Să înceapă petrecerea!

17 august

Dimineața

Azi este... Ziua Karinei! Face și ea 16 ani. Îmi amintesc cât de entuziasmată eram și eu la vârsta ei... La ora 12 noaptea i-am dat mesaj. A zis că am fost prima. Rar se întâmplă să fiu eu prima la 12 noaptea când dau mesaje de la mulți ani, dar se pare că acum am fost.

După două ore, la ora 12:00, ajung la țară. La intrare în sat, pe indicator, era un abțibild pe care scria „Către petrecerea Karinei". Am început să râd instant. Pe bune? Așa ceva chiar nu credeam că există. Unul din ceilalți copii l-a pus mai mult ca sigur. Ia uite că vin. Ce îmbrăcați erau, doamne! Zici că se duceau la o întâlnire a vedetelor.

Eu: Ooooo.

Katy: Ce e, mă?

Denisa: Sunt îmbrăcată urât? Am unghiile făcute urât? Mami mi-a zis că e cel mai frumos model pe care l-am avut până acum. *zice ea și mi le arată*

Eu: Nu, Deni, sunt frumoase. Cine zisă că sunt urâte?

Denisa: Nebunii ăștia pe aici. Sebi, Karina...

Karina: Ce zisăi eu, mă? Prostul ăsta zisă.

Sebi: Haideți să fim serioși, nu sunt cele mai frumoase unghii văzute până acum. *zice Sebi aranjându-și părul și vorbind fițos*

Katy: Haideți să fim serioși, nu o să îi iasă niciodată lui Sebi schema de a arăta a om de afaceri. *zice ea și se uită fițos la Sebi*

Toți au început să râdă.

Sebi: Mă jucam și eu, ce aveți...?

Karina: Așa te joci tu? Încerci să pari mai prost decât ești?

Larisa: Ești amuzant, Sebi.

Alexia: Orice ai face, noi o să te privim la fel. Adică ca pe un prost.

Sebi: Bine, o să vedeți voi peste câțiva ani ce o să fiu.

Katy: O să vedem cum mături străzile și ne dai bună ziua ca să te băgăm în seamă.

Eu: Mă, stați. Uitarăți că este o sărbătorită printre noi?

Denisa: Da' chiar. Eu de-asta mă îmbrăcai așa frumos, pentru prietena mea. Dați-vă din drum că vreau să o îmbrățișez.

Katy: Denisa, las-o pe Karina în pace că ia uite ce urât se uită la tine.

Karina se dă mai în spate, dar degeaba.

Karina: Bine, gata. *zice și o împinge pe Denisa*

Sebi: Las-o, Denisa!

Katy: Iar îi ia apărarea.

Denisa: Aaaa, Karina! Prietena mea dragă, mai știi că aveai să îi spui ceva Alexiei?

Alexia: Mie?

Denisa: Nu ție, celeilalte.

Eu: Dar chiar, mă întrebam de ce nu ai mai zis nimic de acest lucru. Câte mai are să-mi spună?

Katy: Replica celebră a Alexiei.

Karina: Păi, eu... Păi...

Sebi: Ce tot amânați atât? Alexia, nebunele astea au exagerat, dar îți spun eu acum, nu e mare lucru. Ne jucam un joc și trebuia să stăm toți unul lângă altul, umăr la umăr. Trebuia să ne șoptim ceva la ureche fiecare și când să îi șoptesc Karinei, ea s-a întors și mi-a atins buzele și de atunci, fetele tot zic că suntem împreună.

Toți erau cu gura căscată.

Denisa: Cu câtă ușurință a putut să spună.

Katy: Ce mândru de el e. Parcă așteaptă să îi spunem „Bravo" pentru fapta lui măreață.